Pronumele relativ este unul dintre aspectele limbii noastre care le pune probleme serioase multora dintre vorbitori. Una dintre dificultățile întâmpinate frecvent se referă la utilizarea relativului însoțit de prepoziție.
Motivul pentru care putem greși atunci când utilizăm acest cuvânt este complexitatea statutului său gramatical. Ca orice nominal (substantiv, pronume, numeral cu valoare pronominală), pronumele relativ apare adesea însoțit de prepoziții. Acestea leagă relativul de cuvântul din enunț pe care îl determină.
Astfel, problema relativului însoțit de prepoziția pe nu este chiar atât de dificilă. Este obligatoriu ca pronumele relativ care să fie însoțit de prepoziția pe, atunci când îndeplinește funcția sintactică de complement direct.
Acela este omul/¹ pe care îl cunosc./² (Și nu Acesta este omul care îl cunosc.)
În exemplul de mai sus, forma pe care îndeplinește funcția de complement direct pe lângă verbul cunosc. Dificultățile vin însă din faptul că, spre deosebire de alte nominale, în cazul relativului nu funcționează formularea întrebărilor specifice unei funcții sintactice, de tipul Pe cine cunosc? → pe care.
Ne putem ajuta însă de alte indicii. Ca orice pronume, relativul ține locul unui substantiv (exprimat sau nu în acea frază). Cel mai simplu este să înlocuim relativul cu un substantiv și să punem întrebarea specifică funcției sintactice:
Acesta este omul pe care îl cunosc. → pe care îl cunosc este echivalent cu îl cunosc pe om(ul) (pe cine cunosc? → pe omul = CD)
Probleme apar și în cazul în care pronumele este însoțit de alte prepoziții (și îndeplinește funcția sintactică de complement direct). Vorbitorii tind să elimine prepoziția din fața relativului, dar, pentru că, în felul acesta, sensul enunțului este neclar, dublează relativul printr-un alt nominal însoțit de prepoziție, cu aceeași funcție sintactică, rezultând construcții greșite de tipul:
Aceea este vestea/¹ care i-am vorbit despre ea./²
(În acest caz, apariția lui despre ea este motivată de eliminarea prepoziției despre din fața relativului – corectă ar fi formularea – Aceasta este vestea despre care i-am vorbit).
Președintele ale cărui intenții sunt bune? Sau Președintele al căror intenții sunt bune? Cum e corect?
Un alt aspect de avut în vedere este acordul pronumelui relativ însoțit de articolul genitival (al, a, ai, ale).
Atunci când pronumele relativ care este însoțit de articolul genitival, se realizează ACORDUL ÎNCRUCIȘAT. Acest fapt presupune ca articolul genitival să facă acordul în gen și număr cu substantivul care îi urmează, în timp ce forma pronumelui relativ se acordă în gen și număr cu substantivul de dinaintea lui, care face parte din propoziția anterioară:
Președintele/¹ ale cărui intenții sunt bune/² a fost votat de majoritate./¹
Astfel, în enunțul de mai sus, substantivul președinte (masculin, singular) va determina acordul cu forma de masculin singular a pronumelui care (cărui), în timp ce substnativul intenții (feminin, plural) va impune acordul articolului genitival la feminin plural (ale).
Foto: Pexels.com
