Se spune că România a fost binecuvântată de Dumnezeu să aibă atât munte din belșug cât și ieșire la mare. Sunt destul de puține state în lume care se pot mândri cu astfel de relief diversificat. Ba mai mult, pentru ca tabloul destinațiilor turistice să fie complet, în țara noastră se găsește și Delta Dunării, o rezervație naturală protejată la nivel international.
În România, se găsesc câțiva munți care depășesc altitudinea de 2.000 de metri. De pe unul din aceste vârfuri se poate vedea Dunărea, în zilele senine. Vârful Negoiu (al doilea cel mai înalt vârf din România după Moldoveanu), din Masivul Făgăraș, are o altitudine de 2.535 metri și atunci când cerul este limpede se poate zări de pe el în văzduh fluviul Dunărea. Acest lucru este posibil, în ciuda faptului că între Vârful Negoiu și Dunăre sunt peste 200 de km.
Aici, în vârf de munte, a fost construită prima cabană acum mai bine de 100 de ani. Turiștii care ajung în zonă sunt fascinați de frumusețea naturii, care se revarsă peste tot. Pentru a ajunge la cabana Negoiu pasionații de drumeții montane pot alege din diferite trasee realizate în decursul anilor trecuți.
În 1896, cand s-a făcut cabana, era o mare problemă să se ajungă pe vârful Negoiu, pentru că era pe graniţa între Ţara Românească şi Austro-Ungaria şi era foarte greu de ajuns. Atunci drumul de ajuns în vârf era coborând de la cabana Negoiu în Valea Sărăţii şi apoi urcai către vârf. Ca să se evite urcuşul şi coborâşul acesta după anii 1900 s-au făcut 7 poduri pe versantul stâng al Văii Sărăţii, iar drumul în acea perioadă se numea Drumul pe la Strunga Dracului. După ceva timp turiştii i-au schimbat denumirea, din Drumul pe la Strunga Dracului în Drumul pe la poduri, a povestit Andrei Buta, autor al mai multor cărţi despre drumeții montane, pentru adevarul.ro.
Foto: Wikipedia.org
