Vlad Țepeș este cel mai cunoscut voievod român din toate timpurile. Acțiunile sale pline de cruzime, după ce a ajuns la conducerea Țării Românești, l-au făcut să rămână în istorie. Legendele din jurul său au crescut la număr odată cu trecerea timpului, în special, după publicarea romanului lui Bram Stoker, „Dracula”, apărut prima dată în 1897.
Vlad Țepeș s-a născut în anul 1431, la Sighișoara, și a murit pe 14 decembrie 1476, la București. El a domnit în Țara Românească în anii 1448, 1456-1462 și 1476. Din punct de vedere istoric, Vlad al III-lea Ţepeş a fost fiul lui Vlad al II-lea zis ”Dracul”, din celebra dinastie a Basarabilor.
Numele tatălui său, Dracul, venea de la faptul că acesta era membru al Ordinului Dragonului, care avea drept scop lupta împotriva ereticilor şi a necredincioşilor, precum şi păstrarea valorilor catolicismului occidental. De aici, au apărut tot felul de derivație în tradiția populară: Dracula, Drăculea, Dragulia, Dracea. Lumea occidentală a fost fascinată de cruzimea lui Vlad Țepeș, astfel că romanul lui Bram Stoker, Dracula, a devenit celebru rapid.
Potrivit istoricilor, Vlad Țepeș inspira frică atât dușmanilor cât și propriilor săi cetățeni. Metoda preferată de pedepsire a celor care îi greșeau era trasul în țeapă, de unde a venit și porecla de „Țepeș”. Trebuie specificat că acțiunile pline de cruzime ale lui Vlad au o oarecare scuză, având în vedere că acesta s-a aflat în fruntea Țării Românești într-o perioadă plină de conflicte sângeroase, căderea Imperiului Bizantin și ridicarea celui Otoman.
„Era un tiran neîndurător faţă de ghiauri. Cruzimea lui era atât de mare, încât dacă un om dintr-un sat săvârşea vreo nelegiuire, îi trăgea în ţeapă pe toţi locuitorii acelui sat, bărbaţi, femei şi copii la un loc. În faţa cetăţii de lemn unde îşi avea reşedinţa, el a pus, pe o lungime de şase mile, să i se împletească două rânduri de garduri, pe lângă care a pus mărăcini, spunând că îşi face o grădină. Apoi a umplut locul dintre cele două garduri cu unguri, moldoveni şi valahi traşi în ţeapă. În afară de aceasta, împrejurimile cetăţii fiind împădurite, de fiecare cracă atârnau nenumăraţi oameni spânzuraţi şi poruncise că oricine va lua jos pe unul dintre spânzuraţi să fie spânzurat în locul aceluia”, scria Tursun Bei în opera „Cronici turceşti privind Ţările Române”.
Totodată, la acea vreme, Europa era puternic caracterizată de fanatisme religioase, de celebra Inchiziţie sau de Italia condusă cu forţa de familia Borgia. De aici și dorința europenilor pentru imagini pline de cruzime și de sânge. Scriitorul irlandez Bram Stoker a scris romanul „Dracula” bazându-se pe o serie de acțiuni care s-au petrecut în Transilvania și Anglia secolului al XIX-lea. Acesta nu a fost inspirat numai de activitatea lui Vlad Drăculea, însă faptul că Țepeș a fost descris de istorici ca un monstru, amator de cruzimi, l-a ajutat pe Stoker să își creioneze personajul „Dracula”, un vampir ce bea sânge de om.
Voievodul a rămas în memoria colectivă un simbol al luptei anti-otomane și a dorinței de libertate. Deși a rămas cunoscut ca un conducător sângeros, el a fost mai degrabă unul autoritar, care a încercat să diminueze influenţa boierilor, dar şi a otomanilor în treburile interne ale Valahiei.
Potrivit istoricilor, voievodul a murit la vârsta de 45 de ani, fiind ucis de boieri. Aceștia erau nemulțumiți de domnia lui Țepeș, care îi persecuta mereu și au plătit un slujitor din apropierea acestuia ca să îl omoare. Aici sunt două versiuni, una în care spune că ar fi fost omorât pe un deal, în timp ce urmărea lupta cu turcii, iar alta care susține că a fost ucis de boieri în timpul unui sfat, fiindcă a refuzat să închine țara turcilor.
Foto: Wikipedia.org
