În lume există foarte multe limbi și dialecte, fiecare cu particularitățile sale. Un cuvânt a cucerit populația globală și a devenit cel mai cunoscut termen din lume. Cuvântul „ok” este folosit de miliarde de oameni pe Glob, în fiecare zi, fie că sunt de acord sau nu cu o acțiune sau un eveniment.
„Ok” este unul dintre cele mai frecvent utilizate și recunoscute cuvinte din lume. Potrivit specialiștilor în lingvistică, termenul poate fi considerat expresie și reprezintă una dintre cele mai ciudate sintagme inventate vreodată.
Particularitatea sa poate explica în mare măsură popularitatea lui, fiindcă este un cuvânt care arată și sună ca o abreviere, un acronim. Deci, atât în vorbire, cât și în scris, „ok” iese în evidență clar, este ușor de distins de alte cuvinte și, totuși, folosește sunete simple care sunt familiare majorității limbilor de pe planetă.
Aproape fiecare limbă are o vocală „O”, o consoană „K” și o vocală „A”. Deci, „ok” este o combinație foarte distinctivă de elemente foarte familiare și acesta este unul dintre motivele pentru care are atât de mult succes.
De obicei, un cuvânt atât de ciudat nu este introdus într-o altă limbă decât dacă se aseamănă cu celelalte cuvinte, familiare populației. Cu toate acestea, termenul „ok” a spart toate barierele și a devenit cel mai cunoscut și utilizat cuvânt din lume.
Pe data de 23 martie 1839, cuvântul „ok” a fost prezentat lumii pe a doua pagină a ziarului „Boston Morning Post”, în mijlocul unui paragraf lung, ca „ok (totul corect)”. Este incredibil cum acest joc de litere a supraviețuit după acel articol, devenind cel mai utilizat cuvânt din lume.
În anul 1940, în timpul campaniei electorale pentru funcția de președinte al Statelor Unite ale Americii, un candidat, Martin Van Buren, a fost poreclit „Old Kinderhook” și s-a lansat ipoteza falsă că acesta nu știe să scrie corect și, astfel, ar aproba documentele cu „OK”, crezând că este abrevierea pentru „totul corect”. După această situație, lumea a început să folosească cuvântul tot mai des, fiind ușor de spus sau de scris și, de asemenea, suficient de distinctiv pentru a fi clar.
Potrivit specialiștilor în domeniu, termenul nu a apărut pentru că era nevoie să umple un gol într-o limbă. Înainte de 1839, vorbitorii de engleză aveau „yes” (da), „good” (bun), „fine” (bine), „excellent” (excelent), „satisfactory” (satisfăcător) și „all right” (în regulă). Ceea ce „ok” a oferit față de aceste termene a fost neutralitatea, o modalitate de a afirma sau de a-ți exprima acordul fără a fi nevoie de o opinie.
Foto: Pexels.com
