Ceea ce a început ca o postare pe rețelele de socializare a devenit cea mai gravă criză diplomatică de la Al Doilea Război Mondial încoace. Anunțul președintelui Donald Trump privind intenția de a anexa Groenlanda — motivată de „securitatea națională” și resursele de pământuri rare — a trimis unde de șoc prin cancelariile europene.
În contextul în care Washingtonul a început deja impunerea unor taxe vamale de 10% asupra statelor europene care se opun planului, „divorțul transatlantice” pare să fi trecut de punctul fără întoarcere. Iată cele 7 schimbări majore care vor redefini lumea noastră:
Dacă SUA acționează unilateral împotriva suveranității Danemarcei, clauza de apărare reciprocă (Articolul 5) devine o relicvă a trecutului. Liderii europeni au avertizat deja că o încercare de anexare ar însemna „moartea clinică” a alianței, forțând Europa să-și construiască propriul sistem de securitate, independent de umbrela americană.
Visul lui Emmanuel Macron de „autonomie strategică” nu mai este o teorie, ci o necesitate de supraviețuire. Fără sprijinul logistic și militar al SUA, statele UE vor fi forțate să-și integreze comandamentele și să creeze o forță de reacție rapidă pentru a proteja flancul arctic și interesele comune.
Taxele vamale impuse de Trump pe 1 februarie 2026 vor primi un răspuns pe măsură. Bruxelles-ul pregătește deja o „bazooka comercială”, vizând exporturile americane cheie. Acest ciclu de represalii ar putea duce la o decuplare economică masivă, afectând totul, de la prețul tehnologiei până la disponibilitatea produselor farmaceutice.
Taxele vamale impuse de Trump pe 1 februarie 2026 vor primi un răspuns pe măsură. Bruxelles-ul pregătește deja o „bazooka comercială”, vizând exporturile americane cheie. Acest ciclu de represalii ar putea duce la o decuplare economică masivă, afectând totul, de la prețul tehnologiei până la disponibilitatea produselor farmaceutice.
Danemarca, Norvegia, Suedia și Finlanda au format deja un front comun (Operațiunea Arctic Endurance). Această nouă micro-alianță nordică va deveni pilonul rezistenței europene, refuzând accesul SUA la bazele de monitorizare din Nord dacă suveranitatea lor este amenințată.
Pentru a se proteja de sancțiunile americane sau de șantajul financiar, UE ar putea accelera utilizarea monedei euro în tranzacțiile internaționale, în special în comerțul cu energie. O decuplare financiară ar submina capacitatea Washingtonului de a proiecta putere prin intermediul sistemului bancar global.
Într-un scenariu de izolare față de SUA, Europa s-ar putea vedea nevoită să-și reevalueze relația cu Beijingul. Deși riscantă, o cooperare economică mai strânsă cu China ar putea fi văzută de unii lideri de la Bruxelles ca un rău necesar pentru a echilibra presiunea venită de peste Atlantic.
