Interesul Statelor Unite ale Americii pentru Groenlanda a reapărut periodic în discursul public internațional, alimentat de declarații politice, de competiția strategică din Arctica și de importanța tot mai mare a resurselor naturale și a rutelor maritime polare.
În repetate rânduri Donald Trump a declarat că vrea Groenlanda cu orice preț. Achiziționarea Groenlandei – insula arctică, o regiune semi-autonomă a Danemarcei, țară membră NATO – reprezintă o „prioritate de securitate națională”, afirmă Casa Albă. Iar purtătoarea de cuvânt a transmis că „Președintele Trump și echipa sa discută o serie de opțiuni pentru a urmări acest important obiectiv de politică externă. Utilizarea armatei americane este întotdeauna o opțiune”.
Deși ideea anexării Groenlandei de către SUA era extrem de improbabilă în termeni realiști până acum câteva luni, ultimele declarații ne face să ne întrebăm ce s-ar întâmpla dacă un stat NATO ar ataca un alt stat NATO?
Groenlanda este un teritoriu autonom care aparține Regatului Danemarcei, stat membru fondator NATO. Insula are o poziție geostrategică crucială în Arctica și Atlanticul de Nord, fiind importantă pentru sisteme de avertizare timpurie, control aerian și naval, dar și pentru accesul la resurse rare. SUA au deja o prezență militară semnificativă în Groenlanda, în special prin baza aeriană de la Pituffik (fosta Thule), în baza unor acorduri bilaterale cu Danemarca.
Interesul american nu este, așadar, unul nou și nici ilegal în sine. Diferența majoră între cooperare strategică și anexare este însă una fundamentală din punct de vedere al dreptului internațional.
NATO se bazează pe Articolul 5 al Tratatului de la Washington, care prevede că un atac armat împotriva unuia sau mai multor membri este considerat un atac împotriva tuturor. Totuși, tratatul a fost conceput pentru a răspunde amenințărilor externe, nu conflictelor interne între aliați.
Dacă, ipotetic, SUA ar ataca Danemarca pentru a prelua Groenlanda, NATO s-ar confrunta cu o criză fără precedent. Tratatul nu oferă un mecanism clar pentru situația în care agresorul și victima sunt ambii membri ai alianței. Activarea automată a Articolului 5 împotriva SUA ar fi extrem de improbabilă, atât juridic, cât și politic.
Un astfel de scenariu ar submina fundamentul NATO: încrederea reciprocă. SUA ar încălca principiile Cartei ONU, dreptul internațional și propriile angajamente aliate. Consecințele ar include:
izolarea politică a SUA în cadrul NATO;
sancțiuni internaționale severe;
posibila suspendare sau retragere a SUA din structurile alianței;
o criză majoră de securitate în Europa și Atlanticul de Nord.
Pentru Danemarca, sprijinul diplomatic și politic al aliaților ar fi aproape sigur, chiar dacă răspunsul militar colectiv ar rămâne ambiguu.
Discuțiile despre dorința SUA de a anexa Groenlanda scot în evidență fragilitățile și limitele sistemelor de securitate colectivă. Un conflict între doi membri NATO ar reprezenta nu doar o criză regională, ci un șoc pentru întreaga arhitectură de securitate globală. Tocmai de aceea, alianța se bazează nu doar pe tratate, ci pe un principiu esențial: conflictele dintre aliați se rezolvă prin diplomație, nu prin forță.
