În lumea geopoliticii moderne, alianța dintre Europa (prin statele membre NATO) și Statele Unite era considerată „coloana vertebrală” a ordinii mondiale. Dorința lui Trump de a anexa Groenlanda poate duce la sfârșitul NATO și, dacă luăm în calcul faptul că europenii au trimis trupe în insulă, am putea asista la un conflict între două mari forțe ale lumii: Europa versus Statele Unite ale Americii.
Diferența fundamentală începe de la portofel. Statele Unite investesc anual peste 800 de miliarde de dolari în apărare, o sumă care depășește bugetele cumulate ale următoarelor 10 țări din lume.
Europa, deși are economii puternice (Germania, Franța, Italia), suferă de o fragmentare a resurselor. Fiecare țară are propriile sisteme de logistică și standarde, ceea ce ar face coordonarea unei „Armate Europene” extrem de dificilă în primele faze ale unui conflict.
În orice conflict modern, cine stăpânește cerul, câștigă războiul. SUA: Dețin cea mai mare flotă de avioane de generația a 5-a ($F-22$ Raptor și $F-35$ Lightning II). Acestea sunt practic invizibile pe radar și pot lovi ținte europene înainte ca acestea să fie detectate.
Europa: Se bazează pe avioane de generația 4.5, precum Eurofighter Typhoon sau Dassault Rafale. Deși sunt extrem de agile în lupta aeriană apropiată (dogfight), ele sunt mai vulnerabile în fața rachetelor cu rază lungă de acțiune ale americanilor.
Aici, Statele Unite domină fără drept de apel. Marina Americană (US Navy) operează 11 portavioane cu propulsie nucleară din clasa Nimitz și Ford. Fiecare este un „oraș plutitor” capabil să transporte 80 de avioane de luptă.
Europa, pe de altă parte, are doar câteva portavioane (precum Charles de Gaulle al Franței), restul fiind nave mai mici de tip purtător de elicoptere. Într-un conflict, SUA ar putea bloca rutele comerciale ale Europei din mijlocul Atlanticului, fără ca forțele europene să poată replica eficient la distanță mare de țărm.
Europa are un avantaj geografic: este un teritoriu vast, greu de ocupat. Armatele europene sunt antrenate excelent pentru apărare. Tancurile germane Leopard 2A8 și cele britanice Challenger 3 sunt considerate printre cele mai bune din lume, capabile să facă față celebrului Abrams american pe teren accidentat.
Totuși, marea slăbiciune a Europei este dependența de sateliții și sistemele GPS americane. În primele minute ale unui conflict, SUA ar putea „stinge lumina” comunicațiilor europene, lăsând trupele de la sol fără coordonare.
Dacă ne uităm strict la numărul de „bocanci pe sol”, Europa (luată ca întreg – UE + Marea Britanie) are un avantaj numeric ușor în ceea ce privește personalul activ, însă SUA domină la capitolul rezerve și unitate de comandă. În Europa (excluzând Rusia și Ucraina) sunt 1.500.000 de soldați activi, în timp ce SUA au 1.328.000 de militari activi.
Din punct de vedere pur militar și tehnologic, Statele Unite ale Americii dețin un avantaj copleșitor în ceea ce privește proiecția puterii la distanță și tehnologia de vârf. Europa, deși dispune de soldați de elită și tehnologie avansată, este configurată mai degrabă pentru apărare regională decât pentru un conflict de expansiune globală.
