Pentru ca un text să sune melodios, are nevoie de rime. Conform definiției, rima este identitatea sunetelor la sfârșitul a două sau mai multe versuri, începând cu ultima vocală accentuată.
Conform wikipedia.com există mai multe tipuri de rimă astfel:
Rimă împerecheată (când versurile rimează două câte două: primul vers cu al doilea, al treilea vers cu al patrulea și așa mai departe) AABB
Codrule, codrutule,
Ce mai faci, draguțule,
Ca de când nu ne-am văzut
Multa vreme a trecut
Și de când m-am depărtat,
Multă lume am îmblat. (Mihai Eminescu, Revedere)
Rimă încrucișată (când primul vers al unui catren rimează cu al treilea, iar al doilea vers rimează cu al patrulea) ABAB
A fost odată ca-n povesti
A fost ca niciodată,
Din rude mari împărătești,
O prea frumoasa fată. (Mihai Eminescu, Luceafărul)
Rimă îmbrățișată (când primul vers dintr-un catren rimează cu al patrulea și al doilea vers rimează cu al treilea) ABBA
Copaci albi, copaci negri
Stau goi in parcul solidar,
Decor de doliu funerar
Copaci albi, copaci negri. (G. Bacovia, Decor)
Monorimă (când rima apare succesiv la mai multe versuri și este specifică mai ales poeziei populare)
La mijlocul drumului,
La puțul porumbului
Văzui floarea câmpului,
Dar nu-i floarea câmpului.(V. Alecsandri, Balaurul)
Rimă albă (când rima nu există, este specifică mai ales poeziei contemporane)
Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai. (Cântec de dor, Nichita Stănescu)
Rimă imperfectă (asonanță) (când rimele alternează) ABCD
Căci unde-ajunge nu-i hotar
Nici ochi spre a cunoaște. (Mihai Eminescu – Luceafărul)
Conform definiției, Măsura este numărul de silabe dintr-un vers, care poate fi de la patru silabe, până la 15-16 silabe sau chiar mai multe. Pentru a vedea ce măsură are o poezie trebuie numărat câte silabe are cel mai scurt vers și câte are cel mai lung. De exemplu, dacă cel mai scurt vers are 12 silabe și cel mai lung 18, măsura poeziei este 12-18 silabe.
Foto: Pexels.com
