În ciuda afirmațiilor că alimentele consumate în perioada comunistă erau lipsite de E-uri și alte substanțe periculoase, o serie de imagini dezvăluie o realitate șocantă despre modul în care culturile erau tratate cu insecticide și pesticide. Se pare că nici în acea perioadă mai puțin dezvoltată agricultura nu se dezvolta doar pe baze naturale și avea nevoie de ajutor uman, ajutor chimic.
Pagina de Facebook Cineclic a făcut publice imagini care arată procesul de cultivare, creștere și recoltare a roșiilor și a altor legume în România comunistă. Fotografiile, ce par a fi din Africa anilor ’60, surprind muncitorii protejați cu măști de gaze care pulverizează substanțe periculoase pe câmp. Tractoarele prezente în peisaj par a fi relicve dinaintea războiului, acoperite doar de rugină.
Această postare a generat sute de comentarii, demontând astfel ideea că gustul alimentelor din acea perioadă era superior. Un comentator remarcă: „Asta cu gustul ține de soi. Urăsc comunismul, dar avea tataie niște roșii în curte de nu găsești azi. Le mâncai goale cu sare. Și da, le trata, nu la scară industrială, logic, dar le trata. Chestia e că insectele dăunătoare evoluează, devin rezistente, tot felul de bacili la fel. Și sunt create soiuri care să reziste, dar din păcate își pierd și din gust. Asta e lumea în care trăim, nu ține neapărat de regim. Soiul bunicului e delicios, dar astăzi îți pierzi toată producția.”
Imagini elocvente au stârnit reacții puternice, un alt comentator afirmând: „Roșiile „românești” după care plâng „suveraniștii” aveau gust de raticid și se cultivau în condiții africane de anii 1960.”
De asemenea, se subliniază faptul că perioada comunistă nu era lipsită de E-uri în alimentație. Inginerul în chimia alimentelor, Elvira Grosu, a dezvăluit că mezelurile conțineau conservanți pentru menținerea culorii hemoglobinei, bomboanele importau acid ascorbic din China, iar preparatele de carne erau pline de conservanți și coloranți. Ouăle erau conservate la frig sau în clorură de var, iar brânzeturile conțineau doar clorură de sodiu, adică sare alimentară.
Despre întreruperile dese de curent, se menționează că au dus la transformarea peștelui, un aliment perisabil, în făină furajeră. Totodată, se precizează că înainte de 1989 erau admiși maxim opt conservanți și aromatizanți, iar termenul de valabilitate al produselor era mult mai scurt.
Pe vremea lui Ceaușescu erau maxim opt conservanți și aromatizanți alimentari. Cei mai cunoscuți sunt azotiții și azotații de sodiu. Concentrația maximă admisă era de 14 mg/100 grame produs, a dezvăluit inginerul în chimia alimentară, Elvira Grosu, potrivit adevarul.ro.
Aceste dezvăluiri aruncă o nouă lumină asupra realității ascunse din spatele mărcii propagandistice a alimentației sănătoase în perioada comunistă, evidențiind impactul negativ asupra organismului uman și subliniind necesitatea unui discernământ critic în evaluarea trecutului alimentar al țării.
