Pleonasmul este una dintre cele mai întâlnite greșeli de exprimare din limba română. Acesta constă în folosirea alăturată a unor cuvinte, expresii, propoziții etc. care repetă în mod inutil aceeași idee.
Cele mai frecvente pleonasme din limba română sunt: „Taci din gură!”, „Am văzut cu ochii mei”, „Am auzit cu urechile mele”, „A îngheța de frig”, „A urca sus”, „A coborî jos” „Costum de haine”, „agheasmă sfințită”, „Limuzină de lux”, „Limonada de lămâie”, „Cioban la oi”, „Plajă de nisip”, „Averse de ploaie”. Totuși, expresia „părerea mea personală” paote fi considerată o construcție pleonastică?
„Părerea mea” evident este și personală, iar cei care folosesc expresia nu este nevoie să specifice acest lucru. Motivul? Alăturarea devine o repetiție supărătoare și o greșeală de limbă.
În urmă cu ani buni, George Pruteanu, unul dintre cei mai cunoscuți filologi români, explica de ce „Marea majoritate” nu poate fi considerat un pleonasm. „Nu, ‘marea majoritate’ nu e pleonasm, deoarece o majoritate poate fi mică, la limită (51%) sau mare (99%)”, își motiva decizia Pruteanu.
Totodată sunt destule voci care afirmă că, dacă „Marea majoritate” nu este un pleonasm, atunci de ce nu se folosește expresia „mica majoritate”? „Majoritatea” este o cuantificare relativă și variabilă și poate admite o gradație. Și formularea „mica majoritate” ar fi corectă, doar că nu este prea utilizată.
De ce mulți vorbitori de limba română utilizează pleonasme și de ce limba română conține atât de multe expresii pleonastice? Lingviştii afirmă că o sursă a pleonasmului o reprezintă împrumutul din alte limbi, mai ales cel din limba franceză. Astfel, pleonasmele din alte limbi au fost traduse „mot-à-mot” în română şi preluate ca atare. Printre aceste exemple se numără „a îngheţa de frig” care se traduce din „geler de froid (franceză)”, „a coborî în jos” care se traduce din „descendre en bas” sau „a urca în sus” care s-a tradus din „monter en haut”.
