Numeralul este un cuvânt literă, simbol, cifră, valoare sau măsurătoare care exprimă un număr. Când vorbim sau scriem despre numere folosim cifre, cum ar fi „4” sau „patru”. Dar am putea, de asemenea, să ridicăm 4 degete sau să batem de 4 ori pe jos.
Toate acestea sunt moduri diferite de a ne referi la același număr. Există, de asemenea, numere speciale (cum ar fi π (Pi)) care nu pot fi scrise cu exactitate, dar care sunt tot numere, deoarece cunoaștem ideea din spatele lor.
Un numeral este un simbol sau un cuvânt care reprezintă un număr.
Exemple: 3, 49 și douăsprezece sunt toate numere.
Așadar, numărul este o idee, iar numeralul este modul în care îl scriem. O cifră este un singur simbol utilizat pentru a forma numere.
Numeralele pot fi cardinale, adică 0, 1, 2, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 și 9. Acestea sunt cele zece cifre pe care le folosim în cifrele de zi cu zi.
Exemplu: Numărul 153 este formată din 3 cifre („1″, „5″ și „3″).
De asemenea, ele pot fi ordinale adică dau poziția exactă a unui obiect. De exemplu primul, al doilea, al treilea.
Potrivit Britannica, cifrele hindu-arabe, setul de 10 simboluri (1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 0) reprezintă valori în sistemul zecimal. Acestea își au originea în India în secolul al VI-lea sau al VII-lea și au fost introduse în Europa prin intermediul scrierilor matematicienilor din Orientul Mijlociu, în special al-Khwarizmi și al-Kindi, în jurul secolului al XII-lea. Acestea au reprezentat o ruptură profundă cu metodele anterioare de numărare, cum ar fi abacul, și au deschis calea pentru dezvoltarea algebrei.
De asemenea, există și numerele romane. Acestea sunt simbolurile utilizate într-un sistem de notație numerică bazat pe sistemul roman antic. Simbolurile sunt I, V, X, L, C, D și M, care reprezintă 1, 5, 10, 50, 100, 500 și, respectiv, 1.000.
Printre exemplele de utilizare a cifrelor romane în prezent se numără denumirea capitolelor de carte, titlurile Jocurilor Olimpice de vară și de iarnă și marcarea orelor pe cadranele ceasurilor.
Foto: Depositphotos.com
