Constantin Brâncuși este, de departe, unul dintre cei mai cunoscuți români în întreaga lume. Se spune că, întrucât provenea dintr-o țară fără prea mari șanse, sculptorul a plecat pe jos până la Paris, capitala Franței. Este acest lucru adevărat?
Se pare că decizia lui Brâncuși de a părăsi țara a venit ca urmare a faptului că după ce a primit comanda de a realiza bustul generalului Carol Davila, cei care au comandat statuia nu au fost mulțumiți de lucrare, astfel că nu l-au plătit pe sculptor.
Totuși, prima plecare de acasă a fost destul de vremelincă, semn că Brâncuși era un om căruia îi plăceau călătoriile mai apropiate sau mai îndepărtate.
„Am plecat de la 10 ani, pe jos, din Hobiţa – Peştişani. Tata era gospodar cu slugi în curte. La Craiova, am fost băiat de prăvălie la restaurantul Spirtaru, din faţa gării. Am stat şase ani şi munceam câte 18 ore zilnic. La ceasurile trei dimineaţa, mă sculau birjarii cu ciocănitul codiriştii de la biciuşcă în uşa odăiţei unde dormeam. Veneau pentru muşteriii de la trenurile matinale şi cereau, înainte de a pleca încărcaţi de pasageri, să-i servesc cu crenvurşti calzi, pelin rece şi hrean iute”, povestea Constantin Brâncuşi despre prima sa plecare de acasă.
Când a decis să meargă pe jos la Paris, Brâncuși avea 27 de ani și era nemulțumit că lumea nu îi aprecia suficient munca. Acesta a plecat pe jos cu gândul să ajungă în Franța și prima oprire a avut loc la Budapesta, iar următoarea la Viena. Cea de-a treia staționare a fost Munchen, acolo unde Brâncuși s-a înscris la Academia Regală de Arte Frumoase. În această perioadă, sculptorul s-a angajat ca infirmier pentru a se întreține.
Din Munchen, Brâncuși și-a continuat celebra călătorie cu destinața Paris. În Elveția, în apropiere de Basel, sculptorul s-a îmbolnăvit de pneumonie, fiind internat pentru o perioadă de şase luni într-un spital de maici. Când s-a pus pe picioare, Brâncuși a plecat spre Paris, acolo unde inițial a lucrat ca spălător de pahare la taverna Moilard. Călătoria de la Hobița la Paris a durat un an și jumătate.
De ce Bucureștiul se mai numește și „Micul Paris”? Cine i-a dat această poreclă?
„La Paris, am lucrat, la început, pentru a-mi câştiga existenţa, ca spălător de vase în restaurante. Eram un soi de paharnic. (…) Mă specializasem în spălatul paharelor”, avea să povestească sculptorul despre primele sale zile în Hexagon.
Ulterior, a reușit să își ducă la bun sfârșit scopul pentru care a părăsit plaiurile natale și a plecat în Franța: s-a încris la bine-cunoscuta Ecole Nationale Superieure des Beaux – Arts. S-a stabilit la Paris, obținându-și cetățenia în anul 1952. Tot acolo și-a găsit și sfârșitul, în anul 1957.
Constantin Brâncuși s-a născut pe 19 februarie 1876, în satul Hobița, Gorj. Constantin era al șaselea copil al lui Radu Nicolae Brâncuși și Maria Brâncuși.
Copilăria micuțului Brâncuși a fost marcată de dese plecări de acasă și de ani lungi de ucenicie în ateliere de boiangerie, prăvălii și chiar birturi. Astăzi, casa natală din Hobița a lui Brâncuși poate fi vizitată de către doritori.
