Sculptorul Constantin Brâncuși este, de departe, unul dintre cei mai cunoscuți români în întreaga lume. Pentru că provenea dintr-o țară săracă, unde artiștii nu erau apreciați, sculptorul a plecat pe jos până la Paris, capitala Franței. Acolo, Brâncuși a cunoscut la început decăderea și apoi faima. Se spune că, la un moment dat, Brâncuși a fost confundat cu un cerșetor. Este acest lucru adevărat?
Când a decis să meargă pe jos la Paris, Brâncuși avea 27 de ani și era nemulțumit că lumea nu îi aprecia suficient munca. Acesta a plecat pe jos cu gândul să ajungă în Franța și prima oprire a avut loc la Budapesta, iar următoarea la Viena. Cea de-a treia staționare a fost Munchen, acolo unde Brâncuși s-a înscris la Academia Regală de Arte Frumoase. În această perioadă, sculptorul s-a angajat ca infirmier pentru a se întreține.
Cum arată casa în care s-a născut Brâncuși?
Din Munchen, Brâncuși și-a continuat celebra călătorie cu destinața Paris. În Elveția, în apropiere de Basel, sculptorul s-a îmbolnăvit de pneumonie, fiind internat pentru o perioadă de şase luni într-un spital de maici. Când s-a pus pe picioare, Brâncuși a plecat spre Paris, acolo unde inițial a lucrat ca spălător de pahare la taverna Moilard. Călătoria de la Hobița la Paris a durat un an și jumătate.
Odată ajuns în capitala Franței, Brâncuși a început să cunoască succesul, dar niciodată nu a epatat. A preferat să se îmbrace și să se comporte normal, încercând pe cât posibil să trăiască discret.
Se spune că în perioada celui de-al Doilea Război Mondial (1939-1945), când Brâncuși trecuse deja de vârsta de vârsta de 63 de ani, sculptorul a fost văzut așteptând la o coadă, îmbrăcat cu un pardesiul modest și încălțat cu saboții de lemn, exact cum purta în Hobița lui natală, scrie site-ul istoriiregasite.wordpress.com.
Înfăţişarea celebrului sculptor era în acea perioadă de aşa natură, încât, pe neaşteptate, un trecător, ce-l consideră a fi cerşetor, îi strecoară în mână două monede, spre amuzamentul celor din jur, care-l cunoșteau multe prea bine pe artist. Spre uimirea tuturor, Brâncuși acceptă mila.
„Refuzând, l-aş fi determinat pe donator să nu mai facă altă dată danie unui sărac adevărat”, avea să-și motiveze Brâncuși decizia.
Întâmplarea cu pricina este evocată în lucrarea „Brâncuşi. O biografie”, semnată de Alexandru Buican.
Foto: uzpbihor.ro
