Pe data de 24 ianuarie 1859, prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al ambelor principate – la 5 ianuarie 1859 în Moldova şi la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească, se înfăptuia Unirea Principatelor, cunoscută și sub denumirea de Mica Unire. În ciuda faptului că aceste eveniment poartă denumirea de Mica Unire, sunt voci care spun că a fost mai important decât unirea de la 1918 și formarea României Mari.
La începutul secolului al XIX-lea, boierii noi și tineri, care merg la studii în străinătate, încep să realizeze că sunt români până în măduva oaselor. Astfel, mai mulți boieri tineri, denumiți ulterior „unioniști” încep să facă lobby la marile puteri pentru unirea românilor. Printre aceștia s-a numărat și Alexandru Ioan Cuza.
În 1848 se realizează unirea vamală între Moldova și Țara Românească. În 1857 se fac două rezoluţii ale Divanurilor ad-hoc. Comisarii marilor puteri europene au redactat raportul lor în care analizau aceste rezoluţii şi, pe baza lor, dar şi ţinând seamă de situaţia din Principate, au făcut o serie de propuneri privind viitoarea organizare a acestora, scrie istoricul Constantin C. Giurescu în lucrarea sa ”Viaţa şi opera lui Cuza Vodă” (Editura Ştiinţifică, Bucureşti, l966).
Adevărata Unire avea să înceapă la data de 7 aprilie 1858 când mai multe voci au mers la Paris să ceară unirea. Era nevoie de acceptul mai multor state. Conferinţa reprezentanţilor celor şapte puteri (Marea Britanie, Franţa, Austria, Regatul Sardiniei, Prusia, Rusia, Imperiul Otoman) de la Paris privind organizarea Principatelor Române s-a desfăşurat între 10/22 mai -7/19 august 1858 şi s-a încheiat cu semnarea Convenţiei de la Paris (7/19 august), prin care a fost stabilit viitorul statut politic, social şi administrativ al Principatelor.
Convenția de la Paris cerea un domnitor pentru fiecare dintre principate, ales pe viață. Unioniștii au profitat de faptul că nu scria nicăieri că nu putea fi același domnitor.
Unirea Principatelor Române a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea prin unirea statelor Moldova și Țara Românească sub numele Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești.
Întâlnirea istorică în urma căreia Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al Țării Românești și în care s-a decis Mica Unire a avut loc la Hotel Concordia din București, astăzi situat pe strada Smârdan, numărul 39.
Totuși, sunt voci avizate care consideră că denumirea de „Mica Unire” este „nefericită și nedreaptă”. „Sintagmele „Mica Unire” (1859) și „Marea Unire” (1918) mi se par nefericite și nedrepte, pentru că ele sugerează și chiar stabilesc un fel de top în Istorie – ceea ce e absurd”, a explicat un profesor de istorie din România citat pe pagina de Facebook a lui Adrian Cioroianu.
Acesta a adăugat: „Unui istoric profesionist i-ar fi relativ ușor să demonstreze că, într-un fel, unirea din 1859 a fost mai greu de făcut (și de apărat) decât cele trei uniri (!) din 1918, care au fost un amestec de eroism pe frontul de luptă în 1917 și șansa geopolitică în 1918-1919”.
