Alexandru Ioan Cuza (1820-1873) a fost primul domnitor al Principatelor Unite și al statului național România. Prin alegerea sa ca domn al Moldovei, la 5 ianuarie 1859, și al Țării Românești, la 24 ianuarie 1859, a fost înfăptuită Unirea celor două principate. Pe cât a fost de destoinic într-ale patriei, pe atât a fost de nepriceput în viața amoroasă. Domnitorul a rămas în memoria românilor ca fiind cel care avea o slăbiciune pentru femeile frumoase, de altfel, ajungând să abdice chiar din pricina amantei de care se îndrăgostise.
Pe data de 30 aprilie 1844, la vârsta de 24 de ani, Alexandru Ioan Cuza, din pricina problemleor financiare și din dorința de a-și construi o carieră ajunge să se căsătorească cu Elena (Elenco) Rosetti, fiica postelnicului Iordache si a Ecaterinei, nascuta Sturdza. La acea vreme soția lui Cuza era casnică și cei doi tineri decid să se instaleze la Galați, acolo unde Cuza își începuse o carieră în magistratură.
Pe măsură ce trec anii, relațiile dintre cei doi se răcesc considerabil Elena Rosetti neputând să-i dăruiască copii lui Cuza. În tot acest timp, Cuza practica jocurile de noroc ori frecventa deseori localurile de plăceri, spre suferința soției sale.
Prima relatie amoroasa extraconjugala mai cunoscuta este cea cu Cocuta Vogoride, nascuta Conachi, sotia caimacamului Nicolae Vogoride. Această relație nu-l ajută doar pe plan sentimental ci și în cariera sa pe Cuza. La un moment dat, de dragul lui Cuza, Cocuta Vogoride își trădează soțul și îi dă amantului ei dovezi care sugerau că Nicolae Vogoride a falsificat alegerile din 1857.
Pe Maria Obrenovic, Alexandru Ioan Cuza a întâlnit-o la o petrecere. Maria era de o frumusețe rară, iar inima zburdalnică a domnitorului, nu a rezistat. Aventura dintre cei doi s-a transformat într-o relație de lungă durată. Frumoasa brunetă era inteligentă, vorbea mai multe limbi străine, iar domnitorul a fost vrăjit de toate calităţile acesteia. Pentru a fi cât mai aproape de Maria, Cuza i-a cumpărat acesteia o casă în vecinătatea Palatului Domnesc, notează historia.ro.
„Desigur ca, înainte ca Maria Obrenovici sa se mute, casa a fost înzestrata cu tot ce era necesar. Mobile luxoase comandate la Paris, covoare persane si franceze, tablouri si tot felul de obiecte ornamentau interiorul casei în care Maria trebuia să locuiască și să primească totdeauna pe cel care-l robise si care, în oarba lui pasiune, nu tinea seama de onoarea tronului, de morala societatii, de ‘gura lumii’ si nici de mult întelegatoarea lui sotie care stia totul, dar care în marea si sincera ei dragoste si admiratie trecea cu vederea nesabuitele fapte ale soțului său”, aveau să noteze istoricii despre achiziția făcută de Cuza.
De multe ori, Cuza mergea deghizat la amanta sa. Drumurile erau atât de dese încât toată lumea știa că la ceas de seară domnitorul merge acasă la Maria Obrenovici
De altfel, Maria Obrenovici a fost cea care l-a făcut tată pe Cuza. Aceasta a născut doi băieți pe Alexandru şi Dimitrie. Elena Cuza a acceptat cu demnitate să îi înfieze pe cei doi băieți şi s-a ocupat ulterior de educaţia lor ca și cum ar fi fost proprii copii.
Dimitrie Cuza era un copil foarte promițător. Acesta a urmat studiile în Paris, capitala Franței și la finalizarea acestora s-a întors și s-a stabilit la Palatul Ruginoasa, alături de Elena Cuza şi fratele lui, Alexandru. Se spune că Dimitrie Cuza s-a îndrăgostit de una dintre slujnicele de la palat și cei doi trăiau o poveste de dragoste interzisă. Când relația a fost descoperită de Elena Cuza, slujnica a fost alungată din palat. De supărare, Dimitrie a ales să-și pună capăt zilelor. În anul 1888, tânărul a fost găsit împuşcat în cap în camera sa din Palatul Ruginoasa.
Alexandru Cuza, fiul cel mare al domnitorului, s-a căsătorit cu Maria Moruzzi. Din păcate, acesta nu a apucat să se bucure de familia nou întemeiată întrucât a murit în anul 1889 din pricina unei boli la inimă. Băiatul a suferit un infarct chiar când se afla în luna de miere, în Spania, la Madrid. Avea numai 23 de ani când s-a stins.
Potrivit istoricilor, Maria a fost cea care a ajutat la îndepărtare a lui Cuza de la conducerea țării, scrie adevarul.ro. În seara zilei de 10 februarie 1866, domnitorul i-a masa cu soția Elena, iar după aceea o primește pe amanta Maria. Cei doi petrec împreună cu un grup de cartofori, iar după miezul nopții se retrag în una din camerele Palatului. Se iubesc și adorm în același pat, nu la foarte mare distanță de locul în care doarme și soția domnitorului.
După acel moment de pasiune, se pare că Maria a deschis ușa ofițerilor care au intrat peste Cuza și l-au obligat să semneze abdicarea. Liberalii Ion C. Brătianu, C.A. Rosetti şi Eugeniu Carada, împreună cu conservatorii Lascăr Catargiu, Anastase Panu, Grigore Brâncoveanu şi Gheorghe Ştirbei, precum şi căpitanii din Armata României, C. Pilat, Anton Berindei, Al. Lipoianu, Anton Costescu, Mălinescu, Alexandru Candiano – Popescu şi Handoca, au pus la cale un complot obligându-l pe Cuza să plece în exil.
