Cine nu a auzit despre scriitorul Mihail Sadoveanu? Înainte de scriitorul Sadoveanu a existat omul Mihail Sadoveanu, un bărbat care era pasionat de vânătorie și pescărie. Acesta era înconjurat permanent de amici și cunoștințe și nu se uita la bani când trebuia să-și achiziționeze arme sau undițe. Deși avea o colecție impresionantă de undițe aduse din Londra, el nu împrumuta nimănui bani. Niciodată.
Printre apropiații marelui scriitor se cunoștea faptul că nu oferea cu împrumut bani nimănui, în ciuda faptului că avea o situație materială bună. El își comanda undițe din Londra, care astăzi sunt expuse în casa memorială din Iași. În acea casă există o „cameră a pasiunilor”, unde sunt expuse și o pereche de coarne de cerb, dar și un cocoș de munte împăiat.
Conform Lăcrămioarei Balint-muzeograf- pentru ziaruldeiasi.ro, soția lui Sadoveanu a declarat că scriitorul se supăra mai rău dacă întârzia o comandă de la Londra decât dacă își pierdea un manuscris.
Când venea vorba de cerut bani cu împrumutul, Sadoveanu nu se sfia. Îi accepta, însă uita să mai returneze datoriile sau, de cele mai multe ori, încerca să evite discuția despre ei. Pe acest subiect s-a născut și o epigramă, ce îi aparținea lui Păstorel Teodoreanu, finul lui Mihail Sadoveanu:
„Dac-ai să mori (căci ar fi cazul)
Să nu-mi laşi francii,
Să-mi laşi obrazul
Să-mi fac bocancii”.
Aceasta este una dintre celebrele epigrame, care mai există și sub altă formă:
„De ţi-ai face testamentul,
Tu să nu-mi laşi mii de franci!
Naşule, să-mi laşi obrazul,
Ca să-mi fac din el bocanci!”.
Potrivit adevărul.ro, se spune că la un moment dat, un grup de scriitori a venit la Sadoveanu cu gândul să ceară câțiva lei împrumut. Nu au primit decât un refuz categoric.
În ciuda felului dificil de a fi, Sadoveanu rămâne în continuare unul dintre cei mai mari prozatori din literatura română. Mihail Sadoveanu s-a născut pe 5 noiembrie 1880 în Pașcani, Iași, însă el a primit acest nume în 1891, când tatăl său a recunoscut paternitatea. Scriitorul a crescut până atunci cu numele de Mihail Ursachi.
Debutul său literar a avut loc în 1897, în revista „Dracul” cu schița „Domnișoara M din Fălticeni”. El pleacă la București în 1900 cu dorința de a studia dreptul, însă se va retrage pentru a fi dedicat în totalitate literaturii. În 1916 publică romanul istoric „Neamul Șoimăreștilor”.
În 1928, este publicată colecția cunoscută de povestiri „Hanul Ancuței”, urmând ca în 1930 să apară romanul „Baltagul”.
