Pe lângă faptul că sunt cele mai iubite animale de companie, se spune că pisicile au salvat civilizația de foamete și de boli. În Egiptul antic a existat o creatură care putea feri lumea de șobolanii care devastau cantități masive de cereale depozitate, scorpioni veninoși sau alte fiare mici și periculoase. Această necuvântătoare era pisica.
Aceleași creaturi grațioase care acum dorm pe pernele noastre erau adevărate eroine în Egiptul antic. Generații întregi de egipteni le-au venerat. Una dintre cele mai vechi zeități ale Egiptului antic a fost zeița Mafdet, care era foarte venerată de oamenii care căutau protecție împotriva animalelor veninoase precum șerpii și scorpionii.
Aceasta era prezentată în mai multe forme, cel mai adesea ca femeie cu cap de leu, ghepard sau pisică de casă (deși uneori era întruchipată ca o pisică cu cap de femeie). Deoarece pisicile se puteau proteja împotriva micilor monștri care făceau ca locuințele egiptene să fie nesigure, Mafdet era considerată protectoarea casei și a regatului.
Mai târziu în istoria egipteană, zeița Bastet (uneori doar „Bast”) a înlocuit-o pe Mafdet ca zeița felină la alegere. La fel ca Mafdet, a fost privită ca o acerbă protectoră a casei (și mai ales a copiilor și a regalității), în mare parte datorită renumitei capacități a pisicilor de a ucide șerpi, scorpioni și alți paraziți. Adepții ei au numit-o „Ochiul lui Ra”, zeul soarelui, și au crezut că ea păzea Egiptul împotriva invaziei.
Întrucât egiptenii și-au domesticit cu adevărat pisicile, făcându-le mai degrabă membri ai familiei decât animale semi-sălbatice care au urmărit și protejat casele proprietarului lor, Bastet a devenit o zeiță a familiei, fertilității și iubirii.
Egiptenii au început să-și considere pisicile ca fiind membrii iubitori, importanți ai familiilor lor și le-au tratat cu respect și demnitate la fel ca pe proprii lor copii. Adepții cultului lui Bastet își mumificau pisicile și le plângeau în același mod în care plângeau membrii familiei umane.
Foto: Pexels.com
