În primăvara anului 1988, Gregor Spörri, un om de afaceri elvețian în vârstă de 33 de ani, a călătorit în Egipt în căutarea aventurii și a răspunsurilor la misterele antichității. Timp de săptămâni, a explorat epavele din Marea Roșie, a vizitat temple și chiar a reușit să petreacă o noapte în Marea Piramidă din Giza, mituind paznici pentru a rămâne lângă sarcofagul lui Cheops.
Cu toate acestea, la sfârșitul călătoriei sale, a simțit că nimic din ceea ce văzuse nu se apropia de experiența extraordinară pe care și-o imaginase. Totul s-a schimbat în penultima zi a călătoriei sale. Un chelner de la hotelul său l-a dus la Bir Hooker, un sat îndepărtat la 120 km de Cairo, unde l-a întâlnit pe Nagib, descendent al unei familii de jefuitori de morminte.
Acolo, într-o casă umilă, Nagib i-a arătat un secret transmis din generație în generație: un deget mumificat de 38 de centimetri, de formă umană, dar imposibil de construit. Obiectul, înfășurat în bandaje și păzit ca o comoară, arăta ca ceva desprins dintr-un mit. Spörri a reușit să-l țină în mână și să-l fotografieze după ce a plătit 300 de dolari. Nagib a explicat că degetul se afla în familia sa de peste 150 de ani și că foarte puțini îndrăzniseră să-l privească.
Decenii mai târziu, în 2012, revista nemțească Bild a preluat povestea, sugerând că Spörri obținuse dovezi că giganții ar fi putut exista în Egipt. Arheologia oficială exclude această posibilitate, dar cronicari antici precum Flavius Josephus vorbeau deja despre oameni colosali a căror voce singură îngheța sângele. Pentru Spörri, acea întâlnire i-a schimbat viața.
Acesta nu a mai văzut niciodată degetul, dar nici nu l-a putut uita. Până în ziua de azi, acea descoperire rămâne un mister deschis, care se află între legendă și istorie, amintindu-ne că încă există secrete ascunse sub nisipurile Egiptului.
Gregor Spör a explicat cum a fost „întâlnirea” cu degetul imens. „Era un pachet alungit și mirosea a mucegai. Am fost complet uluit când am văzut relicva maro închis. Mi s-a permis să o țin în mână și chiar să fac o fotografie, și am pus o bancnotă lângă ea pentru a compara dimensiunile”, avea să povestească Gregor Spörri ulterior.
Acesta a mai spus: „Era uimitor de ușor, poate câteva sute de grame. Inima îmi bătea puternic în gât. Era incredibil. Pe baza acestei dimensiuni, un corp care se potrivea cu el ar fi trebuit să aibă aproximativ cinci metri înălțime…”
