Copiii trebuie să se simtă iubiți de părinți pentru a se dezvolta cum trebuie, însă prea multă dragoste ar putea să dăuneze. Și manifestarea excesivă este de evitat, susțin psihologii. Foarte mulți părinți aleg să își sărute micuții pe gură, o situație atipică care poate avea efecte negative asupra dezvoltării psihice a copiiilor.
Specialiștii în pediatrie susțin că micuții trebuie să simtă dragostea familiară și protecția acesteia, însă pupatul pe gură nu reprezintă cea mai bună metodă de a exprima iubirea maternă sau paternă.
Psihologii au atras atenția că gura și buzele unui copil sunt limitele sale personale. Acesta trebuie să învețe că acele părți ale corpului sunt folosite doar cu acordul său personal. Când un părinte sărută copilul pe buze trece de acea graniță, acea barieră personală, și poate înțelege că corpul său nu are o limită și oricine poate intra pe acest teritoriu.
Drept urmare, copilul poate accepta, fără să zică nu, hrănirea excesivă sau gâdilatul agresiv, dezvoltând astfel un „sindrom de victimă”. Practic, micuțul nu este conștient de propriile limite personale.
Totodată, medicii stomatologi au atras atenția că în gura unui adult există un număr mare de microbi care pot să nu infecteze o persoană matură, însă un copil nu are sistemul imunitar dezvoltat complet și poate lua un virus prin intermediul salivei. În felul acesta, micuțul poate să se îmbolnăvească de diferite infecții periculoase.
Potrivit specialiștilor în sănătate, copiii se dezvoltă imitând acțiunile părințiilor, iar atunci când nu mai sunt în cercul familiar ar putea replica gestul cu alte persoane necunoscute, neștiind de limita personală. De aceea, se recomandă sărutarea copilului doar pe obraji sau pe frunte.
O întârziere a vorbirii ar putea fi cauzată de o insuficiență orală, cum ar fi probleme cu limba sau palatul (bolta gurii), dar și din cauza unui fren lingual scurt (pliul de sub limbă), care poate limita mișcarea limbii.
Mulți copii cu întârzieri de vorbire au probleme orale-motorii. Acestea se întâmplă atunci când există o problemă în zonele creierului responsabile de vorbire. Acest lucru face dificilă coordonarea buzelor, limbii și maxilarului pentru a scoate sunete de vorbire. Acești copii ar putea avea și alte probleme orale-motorii, cum ar fi probleme de hrănire.
Problemele de auz pot afecta, de asemenea, vorbirea. Deci, un audiolog ar trebui să testeze auzul unui copil ori de câte ori există o problemă de vorbire. Copiii care au probleme cu auzul pot avea probleme cu rostirea, înțelegerea, imitarea și utilizarea limbajului.
Infecțiile urechii, în special infecțiile cronice, pot afecta auzul. Dar atâta timp cât există un auz normal la o ureche, vorbirea și limbajul se vor dezvolta normal.
Foto: totuldespremame.ro
