Pe lângă denumiri ca Vlad Țepeș sau Ioan Vodă cel Cumplit au existat și domnitori români ale căror porecle scoteau în evidență lucrurile pozitive. Așa cum a fost un anumit Pătraşcu cel Bun. De ce era acest conducător atât de bun? Ce făcea special?
Pătraşcu cel Bun a fost domn al Ţării Româneşti pentru o perioadă scurtă de timp între anii 1554 și 1557. Numirea lui Pătrașcu a fost făcută de la Constantinopol și îi este atribuită sultanului Soliman I (1520-1566).
Venit la putere în luna martie a anului 1554, prima măsură luată de Pătrașcu cel bun este să repună în drepturi boierii pribegi ale căror proprietăți fuseseră luate de domnitorul de dinaintea sa, Mircea Ciobanul. Boierii vor fi repuşi în drepturi, primindu-şi proprietăţile şi rangurile, iar domnul va primi supranumele „cel Bun”.
„A domnit bine ţara şi boiarii fără vrăjbi, fără morţi, fără prăzi, precum tuturor place”, relatau cronicarii vremii.
În timpul domniei sale, acesta nu a căutat cearta cu alte domnii, a căutat binele ţării şi nu a ucis niciun boier. Ba mai mult, acesta nu a purtat războaie, un lucru inedit pentru acele timpuri.
Pătraşcu cel Bun a fost căsătorit cu Doamna Voica, din neamul boierilor de la Slătioare. Cei doi au avut patru copii: o fiica Maria şi trei fii: Petru Cercel (viitorul domn), Vintilă (instalat voievod de armatele lui Ioan Vodă cel Viteaz în 1574) şi Petraşcu, zis din Cipru.
Domnitorul a murit în 1557 și în ciuda faptului că a fost bun, a sfârșit otrăvit. Vornicul Socol a fost cel care l-a otrăvit, sperând să pună mâna pe tron. În zadar, căci la putere s-a reîntors Mircea Ciobanul. Pătraşcu cel Bun este înhumat în necropola domnească de la Mănăstirea Dealu, de lângă Târgovişte.
Pătraşcu îşi are originea în marea dinastie a basarabilor, având străbun, pe linie directă, pe Mircea cel Bătrân şi Vlad al II-lea Dracul.
