De ce a fost denigrat singurul supraviețuitor japonez de pe Titanic?

Florea Sorin
28.05.2020
De ce a fost denigrat singurul supraviețuitor japonez de pe Titanic?

Titanic a fost cel mai mare pachebot din lume când a plecat în călătoria sa inaugurală din Southampton, Anglia cu destinația New York, pe 10 aprilie 1912. După patru zile, la ora 23:40 în data de 14 aprilie 1912, acesta s-a ciocnit de un aisberg și s-a scufundat la ora 2:20. În urma naufragiului și-au pierdut viața 1523 persoane (110 femei, 56 copii și 1357) bărbați) din 2228 de călători și membri ai echipajului.

Pe celebrul vas de croazieră s-a aflat și un japonez care, din fericire pentru el, a supraviețuit. Masabumi Hosono, 42 de ani, era un funcţionar public din Tokyo. Acesta fusese trimis de Ministerul japonez al Transporturilor pentru a studia sistemul feroviar din Imperiul Ţarist. După doi ani de studii acesta a ales să se întoarcă în Japonia și s-a îmbarcat, în Southampton, pe Titanic. A reușit să supraviețuiască, aflându-se pe barca numărul 13.

Cu toate acestea, conaționalii săi l-au tratat cu dispreț pentru tot restul vieții, acuzându-l de lașitate, având în vedere cât de multe femei (108) și copii (56) au murit în urma acestei tragedii și Hosono s-a salvat. El a fost concediat de la Ministerul unde lucra, ziarele l-au criticat dur, iar manualele îi citau supravieţuirea ca exemplu de comportament ruşinos, iar un profesor de etică l-a denunţat ca fiind imoral. Masabumi Hosono a murit în anul 1939, ca un om nerespectat şi denigrat.

Jurnalul secret

În timp ce vaporul se scufunda Hosono a ales să scrie o scrisoare către soția sa, în limba engleză, iar după ce a fost salvat a continuat experienţa sa, în scris, în limba japoneză. Familia sa a ştiut ani de zile despre existenţa acestui jurnal, însă l-au ţinut ascuns. Yuriko, nepoata lui Hosono, a făcut publică descoperirea.

„Toate rachetele de semnalizare de urgenţă erau împuşcate în aer fără încetare, iar hidoasele focuri albastre şi zgomotele erau pur şi simplu terifiante. Cumva, nu am reuşit nicicum să risipesc sentimentul de spaimă totală şi dezolare. Am încercat să mă pregătesc pentru momentul final, fără agitare, hotărând în mintea mea să nu las nimic ruşinos în urmă, ca japonez fiind. Dar, totuşi, m-am trezit în căutarea şi în aşteptarea oricărei posibile şanse de supravieţuire”, a scris Masabumi Hosono.

Norocul acestuia a survenit în momentul când un ofițer a strigat că mai sunt două locuri pe o barcă. Unul dintre supraviețuitorii a și sărit în ambarcațiune, iar Hosono l-a urmat. „Eu însumi m-am adâncit în pustiul gând că nu îmi voi mai revedea iubita soţie şi copiii, din moment ce nu mai exista nici o alternativă pentru mine, decât să împart soarta Titanicului. Însă exemplul primului bărbat făcând pasul, m-a determinat să îmi asum această ultimă şansă.

După ce nava s-a scufundat se auzeau ecouri stinse înspăimânătoare şi strigătele celor ce se înecau în apă. Barca noastră, de asemenea, completa zgomotul de fundal cu hohote şi plânsete de copii şi femei îngrijorate de siguranţa soţilor şi taţilor lor. Și eu însumi, de asemenea, eram la fel de deprimat şi mă simţeam la fel de mizerabil ca cei din jurul meu, pentru că nu ştiam ce se va alege din mine în lunga perioadă ce va urma”, a adăugat Masabumi Hosono.

Curiozități despre scufundarea Titanicului:

Foto: aventurasnahistoria.uol.com.br

Tags:
loading...
Inchide