În secolul al XVII-lea, harta lumii era plină de spații albe, iar Oceanul Pacific rămânea una dintre cele mai mari enigme ale omenirii. În căutarea legendarului continent sudic (Terra Australis Incognita), Compania Olandeză a Indiilor de Est (VOC) l-a trimis pe navigatorul Abel Tasman într-o misiune îndrăzneață.
Rezultatul? O expediție istorică în care a devenit primul european ce a pus piciorul în Tasmania, Noua Zeelandă și Fiji — reuşind totodată performanța bizară de a ocoli complet uriașul continent australian.
În 1642, guvernatorul general al Indiilor Olandeze de Est, Anthony van Diemen, l-a însărcinat pe Abel Tasman să navigheze spre sud și est pentru a descoperi resurse comerciale și noi rute maritime.
Tasman a plecat din Batavia (Jakarta de astăzi) cu două nave mici: Heemskerck și Zeehaen. Planul era simplu în teorie, dar extrem de periculos în practică: să pătrundă în ape necunoscute, măcinate de furtuni violente.
Spre deosebire de alți exploratori care au urmat coastele deja cunoscute, Tasman a ales o rută mult mai sudică. Această decizie l-a purtat direct către mari descoperiri:
Tasmania (24 noiembrie 1642): Tasman a zărit o țară necunoscută pe care a numit-o Pământul lui Van Diemen (redenumită ulterior Tasmania, în onoarea sa). Deși nu a întâlnit nativi în mod direct, echipajul a observat fum și semne ale prezenței umane.
Noua Zeelandă (13 decembrie 1642): Navigând mai departe spre est, a devenit primul european care a văzut Insula de Sud a Noii Zeelande. Întâlnirea cu indigenii Māori a fost însă violentă, soldându-se cu moartea câtorva marinari olandezi în locul numit de Tasman „Golful Ucigașilor” (Murderers’ Bay).
Fiji și Tonga (1643): Întorcându-se spre nord-vest, Tasman a descoperit arhipelagurile Tonga și Fiji, unde a navigat printre recife periculoase înainte de a se întoarce la Batavia.
Întrebarea care îi fascinează pe istorici este simplă: cum poți să înconjori un continent de mărimea Australiei fără să-ți dai seama că e acolo?
Răspunsul constă în traseul său de navigație și în frica de ape puțin adânci:
Traseul prin sudul îndepărtat: Tasman a navigat mult mai la sud de coasta sudică a Australiei. Când a ajuns în dreptul Tasmaniei, era atât de departe în larg încât nu a văzut strâmtoarea Bass (care separă Tasmania de Australia) și a crezut că Tasmania face parte din mainland.
Arcuiți spre est și nord: După Tasmania, a continuat spre est către Noua Zeelandă, iar la întoarcere a trecut prin nordul Noii Guinee, ocolind complet întreaga masă uscată a Australiei prin exterior.
Pământul invizibil: Tehnic vorbind, Tasman a navigat într-un cerc uriaș în jurul Australiei.
Olandezii cunoșteau deja părți din coasta de vest și nord a Australiei (pe care o numeau Noua Olandă), dar expediția lui Tasman trebuia să demonstreze dacă aceasta era unită cu un continent sudic gigantic. Prin ruta sa, Tasman a dovedit că Australia era izolată de un eventual continent polar, dar nu a atins deloc țărmurile ei principale.
La întoarcerea sa în Batavia în 1643, Tasman a fost primit cu sentimente mixte. Din punct de vedere geografic, călătoria sa a fost un succes răsunător: a mapat mii de kilometri de teritorii noi și a demonstrat că Pacificul de Sud este un ocean vast.
Totuși, pentru Compania Olandeză a Indiilor de Est, scopul principal era profitul. Tasman nu a adus aur, mirodenii sau tratate comerciale profitabile. Nativii întâlniți nu erau interesați de comerțul european, iar apele navigate erau extrem de periculoase. Din acest motiv, șefii săi au considerat expediția o dezamăgire financiară.
Deși nu a călcat pe continentul australian în prima sa călătorie (deși a explorat coasta sa de nord într-o a doua expediție în 1644), numele lui Abel Tasman a rămas întipărit definitiv pe harta lumii:
Tasmania îi poartă numele.
Marea Tasmaniei (între Australia și Noua Zeelandă) amintește de trecerea sa.
Parcul Național Abel Tasman este una dintre cele mai frumoase rezervații din Noua Zeelandă.
Abel Tasman rămâne figura paradoxală a erei marilor descoperiri: omul care a deschis drumul către Oceania, dar care a ratat cel mai mare premiu navigând chiar în jurul lui.
