Președinția țării este cea mai înaltă funcție din România și din multe state civilizate. De-a lungul timpului, ziariștii au scris ample articole despre foști sau actuali președinți ca Ion Iliescu, Traian Băsescu sau Klaus Iohannis. Din această listă lipsește un om care a ales să trăiască mai mult în umbră. Cum arată viața fostului președinte al țării, Emil Constantinescu, cel care a condus România între 1996 și 2000?
Din anul 1974, România a devenit un stat în care șeful de stat este denumit Președinte. Pentru a avea o viziune totală asupra fenomenului lista șefilor de stat denumiți președinți arată astfel:
Președintele este ales periodic, prin vot direct și democratic pentru o perioadă de 5 ani. Acesta nu poate fi reales în funcție pe o perioadă mai mare de trei mandate, pentru a păstra o echitate democratică în societate. În teorie, orice persoană din țară poate îndeplini funcția de președinte. În practică, este nevoie de multă muncă, sprijin politic, dar și financiar pentru a ajunge în fruntea unui stat.
În această listă, cel mai puțin cunoscut nume este al lui Emil Constantinescu. Fost președinte al țării, ales în perioada 17 noiembrie 1996 – 10 decembrie 2000, care a decis să ducă o viață retrasă. Prezențele sale în ziare sau știri sunt puține spre deloc, iar cei mai tineri dintre noi poate nici nu am auzit de el.
Emil Constantinescu s-a născut în timpul celui de-al doilea Război Mondial, în anul 1939 în localitatea Tighina. Și-a clădit o carieră în politică și geologie, iar în prezent este cadru didactic în cadrul Facultății de Geologie a Universității din București.
Activitatea politică și-a început-o alături de câțiva colegi după căderea regimului comunist. S-a angajat în efortul de clădire a democrației într-o societate gri, pentru a apăra drepturile și libertățile fundamentale ale omului. După terminarea mineriadelor, a fondat asociația Solidaritatea Universitară, unde ulterior s-a unit cu partidele democratice de la vremea aceea. La propunerea colegilor s-a înscris la cursa prezidențială. A câștigat al doilea scrutin și a obținut aproape 40% din voturi împotriva președintelui în exercițiu.
Perioada mandatului acestuia a rămas în societate ca fiind o angajare de construire a economiei, justiției și chiar a administrației. A fost modificat și actualizat codul penal, garanțiile pentru respectarea drepturilor omului în procesele penale și civile. Cu ajutorul acestuia a fost ratificată viitoarea aderare la NATO.
După terminarea mandatului, Emil Constantinescu s-a întors la catedră. Totodată, a reluat demersurile pentru consolidarea rolului organizațiilor neguvernamentale ca președinte a diverselor fundații și organizații. Cele mai importante fiind Asociația pentru Educație Cetățenească, Fundația României pentru Democrație, dar și Institutul pentru Cooperare Regională și Prevenirea Conflictelor.
Fiind un fost președinte care încă activează în domeniul care l-a consacrat, imaginea acestuia în media este aproape inexistentă. Scandalurile despre acesta nu există, iar unii oameni chiar au uitat despre mandatul lui de la începutul mileniului 2.
Foto: Depositphotos.com
