„Ion Luca Caragiale. Particularităţi: Meloman, ureche, memorie şi gust muzical bine dezvoltate”, se autocaracteriza nenea Iancu. Ion Luca Caragiale a fost unul dintre cei mai mari scriitori români din istorie. George Călinescu spunea despre el că ar fi cel mai mare dramaturg al țării noastre. Pentru cariera sa impresionantă, Caragiale a fost ales membru post-mortem al Academiei Române.
Viața lui Ion Luca Caragiale a stârnit controverse chiar și după moartea sa. Astfel, s-a descoperit că dramaturgul a încasat o sumă frumoasă de bani de la statul român pentru a scrie o istorie, însă acesta nu și-a îndeplinit sarcina. Nu se cunoaște motivul pentru care scriitorul nu a dus la bun sfârșit cartea.
Pe vremea când era revizor şcolar pentru judeţele Neamţ şi Suceava, la vârsta de 30 de ani, nimeni nu preconiza că Ion Luca Caragiale va deveni un geniu al culturii românești. Acesta se afla mai mult pe drumuri pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu și nu intră foarte mult în contact cu lumea intelectuală a țării.
Tânărul Caragiale a deținut această funcție în perioada 1 octombrie 1881 – 28 februarie 1882 și a stat în orașul Piatra Neamț. Marele dramaturg nu stătea în vreo casă închiriată sau la hotel, ci avea o cameră în curtea băcăniei Dornescu, unde obișnuia să joace domino cu prietenii pe bani.
Cunoscând atunci pe Caragiale, aşa de fugitiv, mărturisesc că nu mi-aş fi închipuit vreodată că acest revizor şcolar în scurtă vreme va ajunge o glorie naţională în domeniul literaturii şi artei, nici nu bănuiam talentul, ba chiar geniul lui neîntrecut, a povestit Dimitrie Hogea, fost primar al oraşului Piatra Neamţ, în lucrarea de memorii „Din trecutul oraşului Piatra Neamţ”, potrivit adevarul.ro.
I. L. Caragiale a plecat din Piatra Neamț, la cerere, în circumscripția Argeş-Vâlcea, revenind în această zonă doar în vacanță. În primăvara anului 1908 Caragiale s-a întors la Piatra Neamț pentru câteva săptămâni ca să scrie o istorie a românilor. Cartea fusese comandată de autoritățile române, iar marele dramaturg primise deja o sumă importantă de bani. Surprinzător, însă, lucrarea nu a fost realizată niciodată.
Venise aice – după cum ne spunea – ca să scrie, în linişte, o istorie a românilor, într’o formă şi ediţie populară. Se ştie că marele ministru Haret, în dorinţa de a încuraja şi veni în ajutorul scriitorilor noştri de samă, însărcinase pe 3 din ei: Caragiale, Al. Vlahuţă şi G. Coşbuc, să scrie câte o lucrare cu un anumit subiect dat, acordându-le în acest scop, câte zece mii lei. Cei doi din urmă, au îndeplinit cu mult talent şi pricepere, însărcinările date, alcătuind în scurt timp: Al. Vlahuţă – România pitorească şi G. Coşbuc – Istoria Războiului pentru Independenţă din 1877-78. Ambele aceste lucrări fiind mult apreciate şi chiar astăzi se citesc cu mare plăcere. Singur, Caragiale nu s’a ţinut de cuvânt, deşi a încasat cei zece mii lei, a relatat Dimitrie Hogea, conform sursei citată mai sus.
La un moment dat, Ion Luca Caragiale a fost întrebat de ce nu a scris cartea pentru care a fost plătit de Ministerul Învățământului cu 10.000 de lei. Răspunsul dramaturgului? „Încă scriu la ea și în curând va fi gata!” Lucrarea nu a văzut niciodată lumina tiparului.
Foto: Wikipedia.org
