Legile sunt făcute pentru a fi respectate, însă de multe ori acestea sunt încălcate. De-a lungul timpului, legile se modifică în funcție de nevoile oamenilor și ale societății. Totodată, sunt adoptate unele noi, iar altele mai vechi sunt abrogate. De multe ori apar reguli suprinzătoare, iar populația încearcă să le ocolească.
Ce era „Legea repausului”?
De exemplu, pe data de 6 martie 1897 apărea în România „Legea repausului”, în zilele de duminică şi sărbători. Autoritățile de la acea vreme au decis ca doar duminica dimineața și 14 sărbători pe an să nu se muncească. O situație aparte o aveau anumite întreprinderi, despre care statul considera că trebuie să meargă la foc continuu.
Legea a fost susținută de primarul Capitalei Barbu Ștefănescu Delavrancea și propusă pentru aprobare de ministrul Vasile Lascăr.
Muncitorii nu-şi pot vedea niciodată copiii, plecând la lucru în zori şi întorcându-se acasă noaptea, târziu. Să le dăm dreptul de a-şi mângâia copiii, de a şi-i iubi şi de a şi-i creşte şi cunoaște, susținea Barbu Ștefănescu Delavrancea.
Dacă majoritatea populației era mulțumită de noua lege, existau și persoane care nu erau de acord cu noile reguli. Ion Luca Caragiale a criticat dur proiectul de lege, susținând că a transformat orașele în zone moarte.
N-am văzut ceva mai urît pe lume decît un oraş mare în zilele de repaus duminical! Toate prăvăliile cu obloanele lăsate ca pleoapele în somn… Ce somn!… Peste tot închis!… Să vrei să te spînzuri, n-ai de unde să-ţi cumperi un ştreang… Lipsa asta de activitate, de viaţă, de mişcare comercială mă apasă pe umeri, mă trage şi pe mine la somn; Şi nu pot dormi măcar – parcă sînt în stare de insomnie… Şi cînd mai văd şi toată mitocănimea asta parvenită, prostimea asta elegantă, învîrtindu-şi roatele cu cauciuc în neştire, îmi vin fel de fel de idei… primejdioase, a scris Caragiale, în anul 1909, în schiţa „Repausul dominical”.
Anii au trecut, iar legea a suferit modificări. Astfel, pe data de 14 aprilie 1910, s-a hotărât ca toată lumea să beneficieze de aceste libere, inclusiv cei care lucrau în unități comerciale și întreprinderi. Singurii care nu beneficiau de aceste zile de odihnă erau persoanele care munceau în instituțiile statului și în administrația publică, dar și brutăriile, care trebuiau să asigure pâinea cetățeniilor. După 3 ani de zile, perioadă în care s-a analizat și mai multe legea, s-a ajuns la concluzia că și brutarii trebuie să aibă duminica liberă.
Foto: povestilemariinegre.ro
