Multă lume a auzit despre momârlani, dar puțini știu unde locuiesc și cu ce se ocupă. Cei mai vechi locuitori ai Văii Jiului din Hunedoara au fost numiți momârlani începând din secolul al XIX-lea. Momârlanii se diferentiază față de alte comunități de pe teritoriul țării noastre datorită istoricului bogat în evenimente și a obiceiurilor unice.
Cunoscuți ca fiind „urmași ai dacilor”, momârlanii au fost locuitori de vatră, crescători de animale și, buni constructori. Astăzi, urmașii momârlanilor locuiesc într-unul dintre cele mai spectaculoase ținuturi din România, poartă cu mândrie costumul popular și respectă cu sfințenie tradițiile moștenite de sute de ani.
Una dintre cele mai ciudate practici atribuite momârlanilor are legatură cu moartea unui membru al comunitatii. Din batrani se crede ca moartea poate fi anticipata cu ajutorul viselor, iar momarlanii sunt foarte atenti la toate semnele pe care divinitatea le trimite inainte de marele eveniment.
De exemplu, dacă o persoană visează o groapă asemănătoare cu cea a unui mort sau un mormânt, acesta este un semn clar ca va urma o moarte în familie. Multe familii de momârlani își îngroapau rudele în grădină. Mai sunt câteva familii care încă practică ciudatul obicei.
„Făceau acest lucru pentru că țineau foarte mult la pământul lor, așa încât ca acesta să nu fie vândut, acolo își îngropau morții”, spune pentru adevarul.ro un localnic din satul Dealu Babii din Hunedoara. Unii localnici cred însă că astfel, sufletele morților vor avea parte de mai multă liniște aproape de casă.
Momârlanii se consideră urmași direcți ai dacilor. Aceștia au un cult aparte pentru natură și chiar se confesează brazilor. Momârlanii consideră bradul ca fiind sacru şi îngenunchează în fața lui, îl îmbrăţişează, mărturisindu-şi păcatele.
În Petroşani se mai păstrează două case vechi de peste 200 de ani, aduse de la munte, care au fost donate de momârlani, find transformate în obiective turistice. Casele momârlăneşti au, de obicei, două odăi. Construcţia acestora s-a făcut pe o fundaţie de piatră. Casele au pereţi din bârne de lemn, lipitură de pământ galben amestecată cu bălegar de cal şi paie pusă peste nuiele, podea de pământ bătut şi acoperiş de şindrilă este asemănătoare cu reconstituirile caselor dacice făcute de arheologi.
