Când te gândești la sporturi care să dezvolte mintea, șahul este primul lucru care îți vine în memorie. Un joc complex, cu o istorie de sute de ani, practicat în mod regulat de milioane de oameni în întreaga lume. Totuși, cine a inventat acest joc și când?
Originea șahului este învăluită în mister și istorie îndelungată, iar nu există o singură persoană sau moment precis care să fi inventat acest joc. Se crede că șahul a evoluat în decursul timpului, fiind rezultatul unei combinații a mai multor jocuri similare. Totuși, istoricii sunt de părere că faimosul joc își are originile în India secolului al VI-lea.
Indienii îl numeau „chatarunga”, un termen de origine sanscrită ce înseamna patru „anga”, adică unităţi. La acel joc participau patru adversari, fiecare având câte opt piese: elefanţi, cai, care de luptă şi soldaţi.
Un secol mai târziu, jocul ar fi fost preluat de vecinii perşi, sub numele de „shahtranj”. Din acest cuvânt a evoluat, în timpul, şi denumirea actuală a celui mai răspândit joc al minţii de pe Glob. În limba persoană, „Shah” înseamnă rege, iar „Shah mat” înseamnă „regele este mort”.
Șahul a ajuns apoi și în Europa. În Europa a devenit popular încă din perioada medievală, mai ales în casele aristrocraţilor. Prima tablă de șah cu carouri albe și negre a fost realizată pe „Bătrânul continent” în anul 1090.
O veche legendă indiană spune că inventatorului jocului de şah ar fi Sissa ben Dahir. Conform poveștii, el i-a dăruit prima tablă de șah regelui Shirham al Indiei. Încântat din cale afară de joc, regele i-ar fi oferit o recompensă.
„Maiestate, nu vreau cine ştie ce bogaţii lumeşti, daţi-mi doar un bob de grâu pentru prima pătrăţică a tablei de şah, două boabe pentru a doua, 4 boabe pentru a treia, 8 pentru a patra pătrăţică… şi tot aşa, până ce toate cele 64 de pătrate ale tablei vor fi acoperite de grâu”, i-ar fi spus matematicianul Sissa ben Dahir conducătorului său.
„Regele, mirat şi încântat că i se cere atât de puţin, a bătut din palme şi a poruncit să i se aducă un sac de grâu, pentru a îndeplini cererea vicleanului matematician. Dar, spre mirarea regelui, sacul s-a terminat repede, iar tabla nu era nici pe sfert acoperită. La fel s-a întâmplat şi cu sacii care au fost aduşi pe urmă, au fost goliţi tot mai repede. Şi într-adevăr, abia atunci şi-a dat seama regele că Sissa ben Dahir i-a cerut un număr neînchipuit de mare de boabe de grâu, rezultatul progresiei geometrice”, fragment din Legenda şahului citat de adevarul.ro.
Șahul a devenit mai standardizat la jumătatea secolului al XV-lea. Matematicianul italian Luca Pacioli este cel care a scris „De ludo schacorum” („Despre jocul de șah”). Manuscrisul, care a devenit cunoscut și sub numele de „Schifanoia” („Boredom Dodger”), s-a impus rapid ca fiind o biblie a jocului de șah, codificând în esență un joc care, până în acel moment, fusese supus unei multitudini de variații regionale.
Foto: Pexels.com
