Dacă întrebi orice femeie despre „Testul Papanicolau”, va ști imediat că este vorba despre examinarea esențială pentru prevenirea cancerului de col uterin. Puțini știu însă că în spatele acestui nume se află o poveste fascinantă despre perseverență, un cercetător grec care a lucrat inițial ca vânzător de covoare în New York și o descoperire care a salvat milioane de vieți.
Georgios Nicholas Papanicolaou s-a născut în 1883, în Grecia, pe insula Evia. Deși tatăl său, medic și primar, dorea ca fiul să îi calce pe urme în practica medicală locală, tânărul Georgios era atras de cercetare și biologie.
După studii la Atena și un doctorat în Germania, Papanicolaou a emigrat în Statele Unite în 1913, alături de soția sa, Andromachi. Începutul a fost dur:
Fără bani: Aveau doar 250 de dolari în buzunar.
Joburi precare: Până să ajungă în laboratoarele de cercetare, Georgios a lucrat ca vânzător de covoare la magazinul Gimbels, violonist într-un restaurant și funcționar la un ziar grecesc.
Norocul s-a schimbat când a obținut un post la Universitatea Cornell. Inițial, Papanicolaou nu căuta un tratament pentru cancer. El studia ciclul reproductiv la cobai, examinând celulele vaginale la microscop pentru a identifica momentul ovulației.
În 1920, și-a mutat atenția către oameni, folosind-o pe soția sa ca prim voluntar (care a făcut testul zilnic timp de peste 20 de ani!). În timp ce studia probele sub microscop, a observat ceva neașteptat: celulele canceroase puteau fi văzute clar într-o simplă probă de fluid vaginal.
„Prima dată când am văzut celule canceroase prin microscop a fost unul dintre cele mai memorabile momente din cariera mea științifică.” – Georgios Papanicolaou
Deși a prezentat descoperirea în 1928, comunitatea medicală a fost sceptică. La acea vreme, singura metodă de diagnostic era biopsia (tăierea de țesut), iar ideea că poți depista cancerul doar prin „ștergerea” unor celule părea incredibilă.
Papanicolaou nu a renunțat. În 1943, împreună cu ginecologul Herbert Traut, a publicat lucrarea monumentală „Diagnosis of Uterine Cancer by the Vaginal Smear”. Aceasta a demonstrat fără dubiu că metoda sa, numită ulterior Testul Pap, poate detecta cancerul în stadii incipiente, când este complet vindecabil.
Impactul muncii sale a fost colosal:
Scăderea mortalității: După implementarea testului la scară largă, rata deceselor cauzate de cancerul de col uterin a scăzut cu peste 70% în țările dezvoltate.
Pionieratul citologiei: A pus bazele ramurii medicale care studiază celulele individuale pentru a diagnostica boli.
Recunoaștere globală: Chipul său a apărut pe bancnota de 10.000 de drahme grecești înainte de trecerea la euro, ca omagiu pentru contribuția sa la umanitate.
Georgios Papanicolaou a murit în 1962, la scurt timp după ce s-a mutat în Miami pentru a înființa un institut de cercetare a cancerului. Avea 79 de ani. Cu toate că nu a câștigat niciodată Premiul Nobel (deși a fost nominalizat de mai multe ori), numele său rămâne sinonim cu speranța și prevenția în medicina modernă.
De ce testarea mai poartă numele Babeș-Papanicolau?
Testul a fost dezvoltată aproape simultan de doi oameni de știință, în colțuri diferite ale lumii, fără ca aceștia să colaboreze inițial: urel Babeș (România) și George Papanicolau (Grecia/SUA). În 1927, medicul român Aurel Babeș a prezentat la București rezultatele cercetărilor sale privind diagnosticul cancerului de col uterin prin examinarea celulelor de pe suprafața colului (metoda citologică). Lucrarea sa a fost publicată oficial în Franța în anul 1928. Tot în anul 1928, cercetătorul de origine greacă George Papanicolau a prezentat o lucrare similară la o conferință în SUA.
Cu toate că Babeș a publicat rezultate concludente în aceeași perioadă (sau chiar ușor înainte), metoda lui Papanicolau a fost cea care a fost adoptată la scară largă la nivel mondial. Motivele au fost mai degrabă logistice decât științifice:
Papanicolau a beneficiat de resursele și vizibilitatea sistemului medical american.
Acesta a perfecționat tehnica de colorare a celulelor (care se folosește și astăzi), făcând-o mai ușor de implementat în laboratoarele mari.
