Cine a fost marea iubire a lui Brâncuși? Unde s-au cunoscut cei doi?

Constantin Brâncuși a fost pionierul sculpturii abstracte moderne ale cărui lucrări în bronz și marmură sunt caracterizate ca fiind elegante, cu formă pură și finisaje rafinate.

Un pasionat sculptor a produs numeroase opere în lemn, adesea cu o aromă populară și a sculptat frecvent prototipuri pentru lucrări executate ulterior în alte materiale. Este cunoscut mai ales pentru sculpturile sale abstracte de capete ovoide și păsări în zbor.

Părinții lui Brâncuși, Nicolas și Maria Brâncuși, erau țărani care trăiau în mediul rural. La fel ca alți copii ai satului de atunci, Constantin Brâncuși nu mergea la școală. De la vârsta de șapte ani a lucrat ca păstor, urmărind mai întâi turma familiei, apoi lucrând pentru alte persoane din Munții Carpați.

Atunci tânărul cioban a învățat să cioplească lemnul pentru a face linguri, stâlpi de pat, prese de brânză și fațade ale caselor, toate acestea fiind ornamentate cu sculpturi. Stilul acestor ornamente au influențat mai multe dintre lucrările sale. În gusturile, purtarea și modul său de viață, el a păstrat pentru totdeauna gusturile necomplicate ale originilor sale.

Marea iubire a lui Brâncuși

În 1910, Constantin Brâncuși a cunoscut-o la Paris pe pictorița unguroaică, Margit Pogány. Avea 31 de ani, iar el 34. Pogány i-a fost de multe ori model pentru lucrările sale. Sculpturile erau un fel de portret curios: un ovoid mare, cu brațele neîncorporate și pleoapele odihnite, din care abia reieșeau trăsăturile de bază ale capului unei femei.

Brâncuși credea că există mai multe modalități de a reprezenta adevărul în lucruri. Cei doi au avut o relație romantică scurtă și pasională. Îndrăgostiții și-au scris multe scrisori după ce Pogány s-a întors la Budapesta, unde a devenit un artist remarcabil. Pogány a supraviețuit celui De-al Doilea Război Mondial la Budapesta și în 1948 a părăsit țara. A murit în Camberwell, Australia, în 1964. Din această iubire intensă a luat naștere una dintre senzaționalele opere ale lui Brâncuși, „Domnișoara Pogany”.

Într-una din scrisorile ei, Pogány a scris:

„Tot timpul mă gândesc la tine, la tandrețea ta și la modul în care ai avut grijă de mine. Mi-aș fi dorit să-ți dau la fel de multă bucurie pe cât mi-ai dat tu”, potrivit Hungarian Free Press.