Lucifer este considerat Satan, potrivit religiei creștine. Acest personaj mitologic a fost analizat, de-a lungul timpului, de mari gânditori ai omenirii, încercând să înțeleagă cum a ajuns îngerul preferat al lui Dumnezeu să se răscoale împotriva sa. Trebuie specificat că povestea lui Lucifer nu este relatată în Biblie, însă există câteva pasaje care pot fi interpretate ca făcând referire la acesta.
Lucifer este un termen care vine din latină și înseamnă „Steaua Dimineții”. Acesta mai poate fi tradus și ca „aducător de lumină” (de la lux, lucis, „lumină” și ferre,”a aduce”). Practic, în religia creștină Lucifer este sinonim cu Satan.
Cuvântul a apărut după o interpretare particulară a unui pasaj din Cartea Sfânta a creștinilor (Isaia 14:3-20), unde se vorbește despre un personaj care primește numele „steaua dimineții” (Lucifer), ce desemnează un om căzut din Rai.
Povestea lui Lucifer este cunoscută de majoritatea oamenilor de pe planetă. Acesta a fost al doilea înger creat de Dumnezeu și a fost preferatul său. Din păcate, mândria și ambiția uriașă a pus stăpânire pe Lucifer, care s-a întors împotriva Creatorului său, dorind să îi ia locul.
Drept urmare, Satan a ridicat o armată de îngeri împotriva Tatălui. Se spune că atunci când omul a fost creat Dumnezeu a dat ordin ca îngerii să respecte omenirea, însă Lucifer îi considera inferiori. A urmat o luptă epică, inclusiv cu fratele său Mihail, iar Diavolul a pierdut și a fost izgonit din Paradis. Astfel, acesta şi-a pierdut chipul angelic şi s-a transformat într-un monstru. Pe Pământ, acesta a luat diferite forme ale răului, ispitându-i pe oameni să cadă în păcat.
Potrivit concepției creștine, Diavolul a fost chiar Șarpele din Grădina Edenului care a ispitit-o pe Eva, convingând-o să mănânce fructul interzis (mărul) și să-l împartă cu Adam.
Trebuie știut faptul că, în Biblie, povestea acestuia nu este relatată. Cu toate acestea, există câteva pasaje care pot fi interpretate, ca făcând referire la el. În Cartea Sfântă, Diavolul este numit în multe feluri (Satan, Diavol, adversar, inamic etc.), dar niciodată Lucifer.
Pe baza versetului 22:16 din Apocalipsa unde Isus vorbeste despre sine ca fiind Lucifer, Luceafăr sau Steaua strălucitoare a dimineții (stella splendida matutina), primii creștini au folosit numele de Lucifer ca fiind un nume al lui Hristos, acest fapt este confirmat și în imnul religios „Carmen Aurora”.
În Vechiul Testament, un înger căzut nu este menționat în mod special ca Lucifer. Conform Bibliei, Satan, îngerul nu a fost rău, ci a suferit de mândrie și nu a putut accepta faptul că Dumnezeu îl domină și s-a opus voinței sale. Trebuie specificat că, după Dumnezeu, Lucifer a fost cel mai puternic din Rai.
Întrebarea care a măcinat marii gânditori ai omenirii a fost și este în continuare: De ce Dumnezeu a permis ca răul să existe? Răspunsul, unul simplu, a venit de la pastorul Walter Veith.
Dumnezeu nu l-a creat pe Lucifer să fie rău. El a devenit rău. Singura explicație, în acest caz, este faptul că Dumnezeu a oferit doctrina alegerii libere. Așadar, chiar dacă Lucifer este creatura lui Dumnezeu, acesta a primit capacitatea de a alege, drept care, de altfel, ni l-a oferit tuturor oamenilor. Fără această libertate de a alege, am fi precum roboții, am fi creaturi care nu au nicio menire, nicio personalitate, nicio dorință, spune pastorul Walter Veith, potrivit stiridinlume.ro.
Cu toate acestea, mai există o întrebare la care nu există răspuns: De ce Dumnezeu permite ca răul, încă, să existe?
Foto: Wikipedia și wallpapercave.com
