În lumea vinurilor, unele povești nu doar că uimesc — ele rămân întipărite în memoria colectivă ca lecții despre fragilitate, pasiune și, uneori, chiar de ironie a sorții. O astfel de istorie este cea a lui William Sokolin, renumit comerciant de vinuri din New York, care pe 23 aprilie 1989 a trăit un moment ce avea să-l transforme dintr-un renumit expert într-un etalon mondial al ghinionului.
Totul s-a petrecut în eleganta ambianță a restaurantului Four Seasons din Manhattan, un loc unde vinurile scumpe sunt norma, nu excepția. În acea seară, însă, ceea ce s-a întâmplat a depășit orice standard. Sokolin urma să prezinte o piesă rară: o sticlă de Château Margaux din 1787, despre care se spunea că fusese găsită într-o pivniță pariziană, în 1985, și că aparținuse chiar lui Thomas Jefferson. Gravată cu inițialele „Th.J.”, sticla era estimată la vremea respectivă la 519.750 de dolari.
Un moment de neatenție a fost suficient: sticla de vin i-a scăpat din mâini și s-a spart, împrăștiind pe podea conținutul vinului istoric. Cei prezenți au reacționat diferit: cei mai mulți încremenit, însă alții au încercat să guste ultimele picături împrăștiate pe podea. Nu era vorba despre orice vin — chiar și pentru standardele ridicate de la Four Seasons — această sticlă era un simbol.
Deși a fost despăgubit de compania de asigurări cu 212.000 de dolari, Sokolin – care avea să moară în 2015, la vârsta de 85 de ani, în apartamentul său din Manhattan – a rămas în istorie nu printr-o vânzare spectaculoasă, ci prin acel accident. A rămas în istorie drept „omul care a spart cea mai faimoasă sticlă din lume”, scrie deepenglish.com.
Cea mai veche sticlă de vin din lume are 1.654 de ani și se găsește la Muzeul de Istorie al Palatinatului din Germania. Aceasta este cunoscută sub numele de „Speyer” sau „Römerwein”. Istoricii au păreri împărțite, unii considerând că sticla ar trebui deschisă, în timp ce alții sunt de părere că aceasta ar trebui să rămână sigilată.
Sticla are o formă neobișnuită, cu mânere în formă de delfini și este sigilată cu ceară. Conținutul din ea are aproximativ o treime ulei de măsline, care în trecut era folosit ca și conservant pentru a împiedica oxidarea vinului.
Sticla de vin numită „Speyer” sau „Römerwein” a fost descoperită în mormântul unui cetățean roman, nobil, în anul 1867, în regiunea Renania-Palatină din Germania. La vremea respectivă arheologii au fost foarte încântați de ceea ce au găsit, vestea răspândindu-se rapid printre nemți și apoi printre europeni.
Potrivit istoricilor, proprietarul sticlei de vin era un legionar de rang înalt, care a fost înmormântat cu aceasta, fiindcă era un obicei străvechi în credințele romanilor de a fi îngropați cu obiecte valoroase pentru a le putea folosi în viața de apoi. În mormântul nobilului roman au fost găsite și sarcofagele celor două soții ale sale.
Sticla antică, care reprezintă mii de ani de istorie și obiceiuri omenești, a fost numită după orașul Speyer. În zilele de glorie ale Romei Antice, cultele vinului și băutura alcoolică în sine erau respectate cu sârguință.
