România este un tărâm de basm, în care s-au adunat povești și legende. De-a lungul timpului, numeroase popoare au trecut granița acestor meleaguri, fiecare aducându-și aportul. Temerile, fricile, legendele și obiceiurile regiunilor au dus la crearea multor tradiții care au continuat până când s-au pierdut în negura vremii. Cum a reușit modernismul să uite de anumite tradiții românești?
Ce tradiții nu mai există?
Evoluția tehnologică a transformat omenirea parcă într-un robot setat care doar funcționează în două programe: muncă și casă. Bunicii și strămoșii noștri aveau un stil de viață mai liniștit, mai simplu, în care fericirea însemna cu totul altceva.
Traditii
Sărbătorile nu însemnau doar câteva zile libere în care se puteau relaxa în fața televizorului. Zilele erau respectate cu sfințenie, iar pregătirile erau realizate de zor. Timpul a trecut, iar noi, cei de acum ne-am schimbat prioritățile. Privim spre modernism, am uitat ceea ce înseamnă tradiții. Astfel că unele dintre obiceiuri au fost uitate, nemaifiind nimeni care să continue datina.
Miercurea Bălțatelor. Descrisă de istorici ca fiind o zi magică, aceasta era timpul pentru a culege plante bune de leac și de dragoste. Practica zilei era de a atinge vitele cu frunzele de leuștean pentru a le proteja de strigoi. Totodată, era impunător stropirea casei cu această plantă pentru a ține spiritele diabolice departe;
Vergelul fetelor. Revelionul este considerat un timp misterios. Astfel că înainte de trecerea anului, fetele se întâlneau la o casă, încuiau ușile, astupau ferestrele și începeau obiceiul vergelului. După ce așezau pe masă mai multe obiecte cu valoare simbolică (cuțit, sare, piper, farfurie), Ursitoarea invita o femeie să părăsească încăperea. În lipsa ei erau puse sub vasele de lut obiectele. Fata urma să ridice prin noroc ceea ce soarta o aștepta. Cuțitul însemna bărbat aspru, care rănește sufletul. Sarea însemna un bărbat plăcut;
Ghicitul în jar. Provenită din zona Olteniei, această datină avea loc în Ajunul Crăciunului. Erau recitate diferite versuri care aveau ca scop atragerea belșugului. Fiecare membru al familiei avea o nuia în mână, iar la final, bețele erau aruncate în foc. Toți cei care urmau să treacă pragul casei în acea zi trebuiau să se supună ritualului și să aducă o nuia proprie.
Ce datini riscă să se piardă?
Cu toate că unele obiceiuri se păstrează, acestea riscă să se piardă. Satele au devenit aproape pustii, cei mai mulți oameni s-au mutat în marile centre urbane sau în străinătate.
Iată datini care par că se sting:
Floriile. An de an, ziua de Florii înseamnă pentru credincioși mersul la biserică cu o ramură de salcie pentru a fi sfințită;
Învierea. Deși sărbătoarea Învierii este ținută cu sfințenie de români, doar câteva regiuni mai păstrează micile obiceiuri. În trecut, femeile obișnuiau să pregătească o cană cu apă, în interiorul căruia se punea un ou roșu, un ban de argint și câteva fire de busuioc. În ziua de Paști, familia trebuia să se spele cu acea apă. Se considera că este menită să țină departe bolile sau farmecele.
Gheorghe Eminescu, nepotul Luceafărului, care a trecut din tranșeele de la Mărășești în celulele de la Jilava și Aiud: a purtat un nume uriaș, dar și-a câștigat singur locul prin curaj... citește tot
Răspunsul la această întrebare nu este atât de simplu pe cât pare la prima vedere, deoarece istoria colonizationale britanice în America de Nord este împărțită între o primă tentativă... citește tot
Brașovul este, fără îndoială, unul dintre cele mai frumoase orașe din România, dar farmecul său de așezare la poalele muntelui vine la pachet cu o problemă din ce în ce mai acută:... citește tot
