Nevoile noastre de a comunica, atât în scris, cât și oral, sunt din ce în ce mai mari, mai cu seamă într-o eră a tehnologiei, așa cum este cea în care trăim acum. Pentru o exprimare cât mai nuanțată a nevoilor noastre, sinonimia și antonimia ne vin în ajutor.
Sinonimele sunt cuvintele care, deși au forme diferite, prezintă sensuri asemănătoare sau, foarte rar, chiar identice. Ele se stabilesc, obligatoriu, în raport cu contextul în care le utilizăm. Astfel, relația de sinonimie ne ajută să ne dăm seama de nuanțele pe care le prezintă cuvintele în contexte diferite. Aici există un bun dicționar de sinonime.
De pildă, cuvântul dulce poate avea câteva sinonime, în funcție de contextul comunicațional în care îl integrăm:
Prezentatorul meu favorit are întotdeauna o voce dulce. (plăcută, armonioasă)
Vecina mea are trei ani și este o fetiță tare dulce. (drăgălașă, simpatică)
Am parcurs un traseu lung, cu pante abrupte, dar cea pe care o zăresc acum este dulce. (lină)
Câteva lucruri sunt important de reținut atunci când ne construim un discurs și apelăm la sinonimie pentru a ne exprima ideile cât mai bine:
Întotdeauna trebuie să oferim ca sinonim un termen aparținând acelaiași părți de vorbire (un verb pentru un verb, un substantiv pentru un substantiv etc);
Putem înlocui un cuvânt și cu o sintagmă (o locuțiune) cu același sens, având grijă și la criteriul de mai sus (spre exemplu, putem substitui un substantiv cu o locuțiune substantivală): Mi-am amintit despre rugămintea ta, chiar atunci. (Mi-am adus aminte despre rugămintea ta…)
Antonimele sunt cuvintele care au formă diferită și sensuri opuse. Ca și sinonimele, antonimele unui cuvânt se stabilesc întotdeauna în context, depinznd de acesta:
Colegul meu este mult mai mare decât mine. Are 15 ani. (≠ tânăr)
Ioana este cea mai mare din clasă, de aceea, se descurcă minunat la orele de sport. (≠ scundă)
Mihail Kogălniceanu a avut o idee mare, care a condus la modernizarea țării noastre. (≠ lipsită de importanță, mediocră)
Observațiile care se referă la sinonimie sunt valabile și pentru relația de antonimie.
În plus, putem avea în vedere formarea unor antonime prin derivare, cu ajutorul unor sufixe precum ne-, non-, a-, an-, des-, dez- etc (de pildă, normal ≠ anormal; aerob ≠ anaerob; gândit ≠ negândit; alcoolic ≠ nonalcoolic etc).
Foto: Pexels.com
