Mihail Kogălniceanu s-a născut pe 6 septembrie 1817, la Iași, în Moldova, și a murit pe 1 iulie 1891, la Paris. De-a lungul vieții acesta a fost om politic de orientare liberală, avocat, istoric și publicist român. Vârful carierei la reprezentant momentul când a devenit, la 11 octombrie 1863, premierul României, după Unirea Principatelor Române, din 1859, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza.
Mihail Kogălniceanu a fost unul dintre cele mai importante personalități ale perioadei în care a trăit. Acțiunile sale au fost recunoscute și prezentate cum trebuie în istorie. Se spune că a fost unul dintre cei mai buni miniștrii de Externe pe care l-a avut România.
Cariera politică a lui Mihail Kogălniceanu a fost influențată de Mihail Sturdza. Viața sa pe scena politică românească a început în calitate de colaborator al prințului Mihail Sturdza. Totodată, el era și director al Teatrului Național din Iași, perioadă în care a publicat multe opere împreună cu poetul Vasile Alecsandri și Ion Ghica. Kogălniceanu s-a refugiat în Țara Românească, după ce un memoriu al acestuia care cerea reforme administrative în Moldova a fost considerat prea reformator.
Astfel, a apărut și o legendă, conform căreia, Kogălniceanu ar fi fiul natural al lui Sturdza, de aceea și numele de botez Mihail. În perioada în care a stat la domiciliu forțat, în anul 1844, a apărut o povestioară despre Ilie Kogălniceanu, tatăl lui Mihail și Mihail Sturdza, cel despre care s-a spus că ar fi fost tatăl natural.
Închis în chilia–celulă de la mănăstirea Râşca, Mihail Kogălniceanu risca să se îmbolnăvească greu de plămâni. Tatăl său oficial, Ilie Kogălniceanu, cere audienţă la domnitor şi nu ezită să-şi arate îngrijorarea: “Ce ne facem, doamne, că ne moare copilul!”
Acest lucru s-a dovedit a fi doar o anecdotă, care a circulat ani buni prin mediile din înalta societate. Mihail Kogălniceanu s-a remarcat în politică prin eliminarea rangurilor boierești, secularizarea averilor mănăstirești și reforma agrară.
Mihail Sturza (, Iași, Moldova – , Paris) a fost domnitor al Moldovei, timp de 15 ani, între aprilie 1834 și iunie 1849. Acesta s-a făcut remarcat în politică prin desființarea sclaviei și eliberarea țiganilor, care aparțineau Domniei și mănăstirilor. Acesta a fost primul gest de dezrobire din ambele Principate.
Foto: Wikipedia
