Grecia este una dintre cele mai populare destinații printre turiștii din întreaga lume. În anul pre-pandemic, peste 30 de milioane de oameni au vizitat pământurile elene. Numărul este covârșitor, având în vedere că populația Greciei este de doar 10 milioane. Chiar dacă o mare parte din turiști vin pentru a se relaxa pe plaje, relieful Greciei este împânzit de munți. În realitate, peste 80% din țară este format din munți. Unii dintre aceștia au o încărcătură religioasă bogată, așa cum este și cazul Muntelui Athos.
Peninsula Greciei este împânzită de munți cu încărcătură istorică și spirituală bogată. În cultura grecească cele mai importante formațiuni sunt: Muntele Olimp, Muntele Othrys, Muntele Idaa sau Muntele Athos. Primele trei fac parte din cultura antică grecească. Muntele Olimp este cel mai înalt punct al Greciei și a fost considerat „Casa Zeilor Greci”, în care trăiau Zeus, Atena, Poseidon sau Ares. Muntele Ida este considerat locul sacru al Titanului Rhea, mama Zeilor Greci. Totodată, aici este locul în care se crede că a luat naștere Zeus. Muntele Othrys este consemnat ca locul în care au trăit Titanii în timpul bătăliilor îndelungate cu zeii. În cele din urmă, Muntele Athos este considerat de către creștini ca fiind „Muntele Sfânt”. În istoria religioasă, acesta este locul în care Fecioara Maria a venit după Înălțare. Găsind o insulă în care se practica păgânismul, Ea i-a convertit la creștinism.
Cum a devenit cunoscut Muntele Athos?
Muntele Athos a devenit centru spiritual ortodox în anul 1054 și se bucură de un statut autonom încă de pe vremea Bizanțului. Din punct de vedere geografic, acesta este amplasat în nord-estul Greciei. „Muntele Sfânt” este locul în care accesul copiilor și al femeilor este total interzis. Pe întreaga suprafață a regiunii sunt construite 20 de mănăstiri, în care locuiesc aproximativ 2.000 de călugări. Modul de viață a acestora este neschimbat, încă de la venirea primilor călugări din secolul al IX-lea. Majoritatea călugărilor trăiesc între zidurile mănăstirii alese. Toți cei prezenți aici au ales să-și ducă zilele în solitudine, departe de orice tentație care i-ar putea distrage. Departe de lucrurile lumești.
Existența, renovările și veniturile active ale Mănăstirilor sunt provenite total din donații. De-a lungul timpului, acestea au primit donații consistente din partea mai multor persoane importante și chiar state. Conducătorii din ținuturile de limbă română și-au îndreptat și ei sprijinul către Mănăstirile ortodoxe de pe Muntele Athos.
„Niciun popor ortodox nu a susținut Muntele Sfânt mai mult decât românii”. – afirma teologul rus Porphyrius Uspensky.
Prezența românească de pe Muntele Athos a început în jurul secolului al XIV-lea, în timpul domniei lui Nicolae Alexandru și Basarab I, care au făcut o donație pentru Mănăstirea Koutloumousiou. De partea Moldovei, cea mai veche donație datează din timpul domniei lui Alexandru I, care a făcut o donație către Mănăstirea Zopraphou.
Foto: Depositphotos.com
