România se bucură de o istorie destul de interesantă pe care mulți turiști nu o cunosc. Ce-i drept, nici mulți români nu-și cunosc trecutu. Una dintre perioadele fascinante ale țării noastre perioada în care aceasta a fost monarhie, iar Carol I a fost desemnat prinț.
La 23 februarie 1866, Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Moldovei și Țării Românești, a abdicat. În urma acestui eveniment de mare anvergură, marii politicieni ai vremii au decis să-l înlocuiască pe acesta aducând un prinț străin, astfel era păstrat statutul țării de principat.
După ce Filip al Flandrei a refuzat, Ion C. Brătianu și CA Rosetti au mers în Germania și i-au cerut lui Carol I să devină principele țării. În timpul domniei sale care a durat 48 de ani, Carol I a realizat lucruri majore. Câteva dintre acestea se numără legătura feroviară care leagă Fetesti și Cernavodă, a construit școli, biserici și a extins armata.
Odată ce România a devenit independentă și regat, în 1881, Carol I a fost numit primul rege al țării. Acesta a fost căsătorit cu Elisabeta de Wied, cunoscută și sub pseudonimul de scriitor Carmen Sylva. Din nefericire, au avut o singură fată, însă a murit când avea aproape patru ani.
Carol I era o fire rece, dedicat conducerii țării, iar Elisabeta prin natura ocupației sale, era descrisă ca fiind delicată, romantică și boemă.
„Regele Carol era o persoană reticentă şi reţinută. În lungii ani petrecuţi în România nu a avut niciodată un prieten apropiat. Avea o anume rezervă, care a rămas una dintre trăsăturile sale distinctive, şi n-a părut să cedeze niciodată. (…) Regele ducea cu adevărat o viaţă singuratică. Foarte rar era văzut la vreo întrunire sau distracţie publică. Doar dacă prezenţa lui era absolut necesară”, a scris în cartea sa Maude Rea Parkinson.
Cu toate acestea, cei doi formau un întreg omogen. Ca în orice cuplu, existau momente de iubire, dar și tensiuni și temeri. Cele mai multe dintre ele erau din cauza responsabilității politice.
Există un volum de scrisori coordonat de Silvia Irina Zimmermann în care ies la iveală cele mai intense trăiri și emoții pe care și le spuneau cei doi soți în vreme de război.
„Unele informaţii din jurnalul regelui ajută la înţelegerea unor situaţii descrise în scrisori, şi invers, câte o remarcă în stil telegrafic din jurnal o regăsim amplificată şi pusă în context, cu lux de amănunte, în corespondenţa perechii regale”, a declarat Silvia Irina Zimmermann, potrivit Adevărul.
Una dintre corespondențe cuprinse în volumul «Cu iubire tandră, Elisabeta». «Mereu al tău credincios, Carol». Corespondenţa perechii regale, volumul I, 1869–1888“ scoate în evidență viața din timpul războiului de Independență. Pe de-o parte dorul de cei dragi, pericolul care îi pândea la orice pas. Regele descria în cele mai mici detalii tot ce făcea pe front, iar Regina îi povestea despre acțiunile sale de caritate și cum îngrijea soldații.
„Din suflet iubită Elisabeta! Astăzi se fac 14 zile de când nu ne-am mai văzut, mi-e foarte dor de tine şi mă gândesc cum şi unde ne putem întâlni pentru câteva zile”, începea Carol I una dintre scrisori, mai scrie sursa citată.
Dragostea lor reiese clar din aceste corespondențe, mai mult decât atât teama de a nu se revedea le acapara sufletul. În aceste scrisori sunt notate stategiile de război ale Regelui de-a lungul graniței de la Dunăre. De asemenea, acesta i-a povestit soției sale cum a decurs întâlnirea cu țarul Rusiei și armata sa în Bulgaria. Detalii pe care voia ca ea să le transmită celor din Capitală, dar și familiei din Sigmaringen.
Mai mult decât atât, tot din scrisori reiese și faptul că regele avea nevoie de haine și încălțări. De asemenea, în acea perioadă a războiului, Regina Elisabeta a pierdut un copil, iar vestea tristă i-a fost comunicată regelui tot prin scrisori.
Foto: Wikipedia.org
