Domeniul magiei atrage în egală măsură atât copii, cât și adulții. Puterea de a face ca totul să devină realitate prin rostirea unor scurte propoziții creează în mintea umană o curiozitate pentru necunoscut. Vedem în filme cum vrăjitoarele fac incantații spunând mai multe cuvinte necunoscute. Printre acestea se numără și sintagma „hocus pocus”? De la ce vine această alăturare?
În mod istoric, vrăjitoria își are rădăcinile în Europa Medievală. Diferite femei erau acuzate că aveau puteri supranaturale și comunicau cu diavolul. Persoanele care au fost acuzate că ar practica magia au fost alungate din comunitate sau chiar ucise în mod brutal, prin incendiere.
Deși a apărut în zonele europene, cultul vrăjitoriei a devenit cunoscut și în SUA. Aici au avut loc celebre vânători și procese unde personajele principale erau anumite femei despre care s-ar fi presupun că au fost vrăjitoare.
Cel mai cunoscut dintre procese a avut loc în orașul Salem din statul Massachusetts. Între 1692 și 1693, peste 200 de persoane au fost acuzate, iar 19 au fost executate prin spânzurare. Este consemnată cel mai mortal proces al vrăjitoarelor din istoria Americii de Nord. După aceste episoade, numeroase legende au împânzit celebrul oraș, au fost scrise cărți, iar generații întregi au fost traumatizate de cele întâmplate. Din punct de vedere științific, vrăjitoria nu este altceva decât un mit.
Legendele despre vrăjitorie sunt descrise în povești pentru copii, cărți și cinematografie. Acestea fac diverse vrăji și pot să zboare pe mătură. De cele mai multe ori, sunt persoane diabolice care doresc să aducă răul în lume, dar care sunt înfrânte de puterea binelui.
Cu toate acestea, suntem atrași de celebrele vrăji.
Pentru a avea succes incantațiile, sunt folosite mai multe cuvinte diferite, cele mai cunoscute fiind: hocus pocus sau abracadabra.
Specialiștii au realizat mai multe teorii pentru a da un răspuns la ce înseamnă aceste două cuvinte. Conform acestora, „hocus pocus” este un termen derivat din latinescul „Hax pax max Deus adimax”, formulare utilizată în secolul al XVII-lea printre exorciști. O a doua teorie afirmă că ar deriva din sintagma „Hoc este enim corpus meum” / „Acesta este trupul meu”. Pentru a arăta parodia oamenilor pentru Biserică, aceștia au luat termenii și l-au schimbat în ceva ușor de reținut.
Foto: Depositphotos.com
