„Muncă de Sisif”. Limba română este plină de expresii și proverbe. Frumusețea cuvintelor este dată de modul cum ele sunt combinate, multe fraze însemnând cu totul altceva decât ceea ce se spune literar. Așa este cazul și expresiei „Muncă de Sisif”.
Aceasta se folosește cu scopul de a evidenția o muncă în zadar, grea și inutilă. Muncă de Sisif înseamnă să faci, totodată, şi un lucru inutil tot mereu şi mereu, să o iei de la capăt, deşi nu ai nicio ţintă, obiectivul fiind, practic, imposibil de atins.
Sisif a fost primul rege legendar al Corintului. Acesta era considerat cel mai bun dintre muritori. Sisif și-a sedus nepoata și i-a luat tronul fratelui său. Totodată, el a dezvăluit niște secrete ale lui Zeus, unul din ele fiind răpirea Aeginei, nimfa insulei cu același nume, fapt pentru care a fost pedepsit de acesta la o caznă perpetuă în Infern. El a fost sortit să împingă la deal o stâncă uriaşă, care ajunsă în vârf, se rostogolea din nou la vale şi munca se relua. O activitate fără sfârşit, de unde şi expresia.
Rege legendar din Corint, Sisif a fost osândit de Zeus, pentru nesupunere, să urce pe povârnişul unui deal din infern, ducând în spinare o stâncă uriaşă. Dar cum ajungea în vârf, stânca aluneca şi se rostogolea înapoi, Sisif fiind nevoit să reînceapă efortul său zadarnic. Din această legendă a izvorât expresia literară muncă de Sisif. Ea înseamnă o strădanie istovitoare şi inutilă care trebuie mereu luată de la capăt, un efort spre o ţintă, spre un obiectiv imposibil de atins, care cere zilnic noi şi deşarte sacrificii. Cu acelaşi sens întâlnim şi varianta: stânca lui Sisif, potrivit „Dicţionarului de cuvinte, expresii, citate celebre” scris de I. Berg.
În concluzie, expresia „Muncă de Sisif” este folosită atunci când se dorește a evidenția că o persoană muncește fără rost, în zadar.
