Predicatul. Ce este predicatul? Conform definiției, predicatul este partea principală de propoziție care indică acțiunea făcută de către subiect. Predicatul indică fie o acțiune săvârșită de subiect, fie o trăsătură a subiectului, fie o stare a subiectului.
Predicatul răspunde la întrebările „Ce face?”, „Cine este?”, „Ce este?”, „Cum este?”. Exemple: Ion merge repede spre casă (Ce face Ion?)
Prietenul meu este Ion. (Cine este prietenul?)
Câinele stă pe pat. (Ce face câinele?)
Mașina aceasta este rapidă. (Cum este?)
Ion este premiant. (Ce este?)
În funcție de tipul de verb prin care este exprimat, predicatul poate fi predicat verbal sau predicat nominal.
Predicatul verbal este exprimat printr-un verb la un mod personal, o locuțiune verbală, o interjecție predicativă sau un adverb predicativ. Predicatul verbal răspunde la întrebările: Ce face? Ce se spune despre? Exemplu: Alex aleargă patru kilometri.
Predicatul nominal atribuie subiectului o identitate sau o însușire (îl califică) și arată cine este, ce este sau cum este subiectul. Acesta răspunde la întrebările: Cine este?, Ce este?, Cum este? adresate subiectului. Exemplu: Soția ta este frumoasă.
În cadrul unei propoziții, predicatul se poate afla fie la începutul, fie la mijlocul sau la finalul propoziției, neavând un loc bine determinat. Exemple: Ioana vede un film. Vede filmul cu atenție Ioana. În camera ei, Ioana citește.
De cele mai multe ori, cuvântul care îndeplinește funcția de predicat este ca parte de vorbire verb. Totodată, predicatele pot fi exprimate și prin alte părți de propoziție (locuțiune verbală, verb copulativ, adverb, locuțiune adverbială predicativă, interjecție predicativă).
Numele predicativ poate fi exprimat prin adjectiv în cazul nominativ, prin locuțiune adjectivală, substantiv aflat în cazul nominativ, acuzativ cu prepoziție, dativ cu prepoziție, genitiv cu prepoziție, prin locuțiune substantivală, prin pronume aflat în cazul nominativ, acuzativ însoțit de prepoziție, dativ însoțit de prepoziție, genitiv însoțit de prepoziție prin numeral cu valoare substantivală, prin verb la modul infinitiv sau supin, prin locuțiune verbala la modul infinitiv, supin, prin adverb, prin locuițiune adverbială și chiar prin interjecție.
Predicatul este partea de propoziție căruia subiectul îi deteremină persoana și numărul. În unele cazuri, îi determină și genul, ceea ce este valabil numai pentru unele limbi, iar în acestea pentru anumite forme ale predicatului verbal și pentru predicatul nominal cu numele predicativ exprimat prin anumite părți de vorbire.
Ce este substantivul? Exemple de substantive!
