Omenirea a trecut de-a lungul vremii prin schimbări majore și descoperiri complexe. Totuși, cea mai mare necunoscută rămâne „moartea”, fenomenul pentru care nici măcar oamenii de știință nu pot da o definiție exactă.
Ce este moartea? „Alegerea unei definiții a morții este în esență o chestiune religioasă sau filosofică”, explică americanul Robert Veatch de la Institutul de etică Kennedy. Și așa este. Moartea poate fi explicată în diferite moduri, în funcție de religie sau de știință.
Când este o persoană moartă? Când nu mai respiră? Când inima lui nu mai bate? Când creierul nu mai are activitate? Răspunsul poate să difere de la un individ la altul, de la o situație la alta.
De ce moneda românească se numește „leu”? De unde vine denumirea de „leu”?
Conform definiției neurologilor, „o persoană este declarată moartă atunci când inima se oprește să bată, nu mai respiră și sângele nu mai circulă prin organism timp de câteva minute. În plus, persoana este moartă când nu mai are niciun semn vital”.
Conform unui studiu efectuat în Statele Unite ale Americii, persoanele aflate în pragul morții experimentează emoţii şi senzaţii pozitive. Astfel, oamenii, cu cât se apropie mai mult de moarte, cu atât au tendinţa de a folosi cuvinte pozitive.
Care este cea mai veche glumă din istorie? Prima anecdotă din lume
În ultimii zeci de ani, moartea a devenit relativă. Au existat destule cazuri la nivel mondial în care persoane declarate în moarte cerebrală sau a căror inimă a încetat să bată au fost „readuse la viaţă” datorită progreselor medicale moderne.
Cum se verificau oamenii dacă erau morți, cu adevărat, în antichitate?
În Grecia Antică, persoanele decedate erau verificate dacă au murit cu adevărat. Cum? Văzând dacă au reflexe la durere. Cei din jurul lor le tăiau un deget de la o mână. Conform elenilor, ritualul nu dădea niciodată greș, întrucât dacă era viu, „mortul” ar fi țipat de durere. Ulterior, după ce se constata decesul, cadavrele erau arse.
Foto: pexels.com
