Bucătăria italiană este renumită în toată lumea. Preparatele culinare și băuturile „din cizmă” sunt delicioase și apreciate de toți turiștii. Totodată, este știut faptul că italienii sunt mari amatori de o viață bună, plină de iubire și trăită la maxim, așa cum spune și citatul celebru „la dolce vita”. Și, după o masă copioasă, ce poate fi mai dulce ca un limoncello?
Limoncello este un lichior de lămâie originar din sudul Italiei, în special în regiunea din jurul golfului Napoli, a peninsulei Sorrentine, a coastei Amalfi și a insulelor Procida, Ischia și Capri. De asemenea, acesta este realizat și în Calabria, Abruzzo, Basilicata, Apulia, Sicilia, Sardinia, Liguria, Menton, dar și în Franța și insula malteză Gozo.
În nordul Italiei, lichiorul este adesea denumit limoncino și este o bautură de casă, care poate fi realizată în diverse rețete. Prima rețetă de limoncello a fost realizată acum mai bine de 100 de ani. Lichiorul are, de obicei, un aspect ușor tulbure, care provine din prezența picăturilor de ulei suspendate în băutură.
În mod tradițional, limoncello este fabricat din coaja lămâilor îmbibată în spirit rectificat, până când uleiul este eliberat. Lichidul galben rezultat este apoi amestecat cu sirop simplu. Variația raportului zahăr-apă și a temperaturii afectează claritatea, vâscozitatea și aroma. Limoncello este rezultatul emulsificării spontane (cunoscut și sub numele de efect ouzo) al siropului de zahăr și al uleiurilor de lămâie extrase.
Conținutul de alcool poate varia foarte mult, în special între variantele de casă, dar cantitatea tipică este de aproximativ 30% din volum. Sunt disponibile multe variante de limoncello. Acestea includ arancello (aromat cu portocale), agrumello (aromat cu citrice mixte), pistachiocello (aromat cu nuci de fistic), meloncello (aromat cu melon) și fragoncello (aromat cu căpșuni). Există, de asemenea, o versiune făcută cu lapte în loc de sirop simplu, cunoscută sub numele de „crema di limoncello” și este adesea mai puțin alcoolică.
Limoncello este servit în mod tradițional, rece, după cină, de italieni, având și un rol digestiv. De-a lungul Peninsulei Sorrentine și Coastei Amalfi, acesta este servit în pahare mici de ceramică, care sunt, de asemenea, răcite. Această tradiție a fost dusă în alte părți ale Italiei. Limoncello este, totodată, folosit pentru a face diverse cocktailuri, produse de patiserie sau înghețată.
Limoncello este al doilea lichior cel mai popular din Italia, după Campari și a devenit foarte popular în Statele Unite ale Americii, Canada, Marea Britanie, Australia și Noua Zeelandă. Restaurantele din lumea întreagă oferă acum din ce în ce mai mult limoncello, în meniul cu băuturi, precum și în cel de desert.
Foto: unsplash.com
