Cine a mers măcar o dată în vacanță în Grecia, cu siguranță a gustat Ouzo, cea mai renumită licoare grecească. Totuși, ce este băutura denumită ouzo? Conform definiției, ouzo este o băutură alcoolică tradiţională elenă cu un gust de anason. Băutura se serveşte la terasele și în casele din Grecia, fie foarte rece, fie cu cuburi gheaţă. Astfel, dacă românii au țuică, italienii au faimosul limoncello, grecii au ouzo.
De obicei, ouzo, este o „țuică” ce are până la 40% alcool, se consumă după masă, ca un digestiv. Aceasta are o culoare albă lăptoasă și se bea din pahare mici, asemeni celor de pălincă. Puțini știu că ouzo a fost inspirat din băutura grecească tsipouro, iar distilarea lui modernă a început în secolul al XIX-lea, pe insula Lesbos, din Marea Egee. Ouzo de Plomari este considerată așezarea unde a luat naștere băutura.
Astăzi, ouzo este o băutură protejată de Uniunea Europeană, fiind produsă exclusiv în Grecia.
Băutura specific grecească este fabricată din anason, struguri striviți, cereale, ierburi aromate și condimente cum ar fi menta, coriandru, perișor, cuișoare, alune, scorțișoară și lime. Trebuie menționat faptul că aroma de anason (lemn dulce) este cea care predomină.
Ouzo poate avea și alte întrebuințări. Acesta se poate folosi și în bucătărie la marinarea peștelui și a cărnii sau pentru famblarea anumitor mâncăruri. Ouzo se consumă și în Cipru sau Liban și multă vreme s-a crezut că băutura are proprietăți medicale. Conform grecilor, ouzo se servește doar într-o atmosferă prietenoasă.
Conform unor informații neoficiale, denumirea băuturii elene ar veni de la „uso Massalia”, care înseamnă „pentru uz în Marsillia”, o expresie care se regăsea inscripționată pe ambalajele în care erau exportați viermii de mătase din Tyrnavos în Franța, în secolul al XIX-lea. Această asociere de cuvinte descria „calitatea superioară” a viermilor de mătase. Mai târziu, cei ce au dat viața băuturii grecești au preluat expresia pentru denumirea ouzo evidențiind „calitatea superioară” a produsului.
