Conflictele fac parte din gena umană. Încă din antichitate, triburile obișnuiau să se lupte pentru ocuparea anumitor poziții în regiune sau pentru a face rost de noi resurse. Retorica militară din prezent are la bază aceeași temă. Tehnologia a ajutat și încurajat anumite state să dezvolte arme care le pot garanta succesul. De multe ori, în cadrul unui conflict armat, „personajul principal” este o armă mortală… bomba cu hidrogen. Dar, ce este bomba cu hidrogen și cum se utilizează?
Cel de-al Doilea Război Mondial a fost cel mai mare conflict militar existent. Urmările sale sunt vizibile și în prezent, iar filozofia de stat a anumitor țări s-a schimbat radical din cauza războiului. Început în 1939 din cauza unei politici antisemite, acesta a durat până în 1945, când Germania Nazistă a fost înfrântă.
Ideea unei bombe cu hidrogen a apărut din timpul războiului, dar s-a concretizat abia în 1950, atunci când președintele american Harry S. Truman a aprobat continuarea cercetărilor nucleare. La 2 ani diferență, apare Ivy Mike, prima bombă pe bază de hidrogen. Cântărea 80 de tone, iar puterea de explozie era de peste 10 megatone de TNT. Aceasta a fost concepută să fie de peste 450 de ori mai distructivă decât bomba care a nimicit visele japonezilor.
Războiul Rece a însemnat o cursă a înarmărilor, SUA și URSS fiind în conflict stins, dar pregătite oricând de intervenție. În 1953, la un an distanță, rușii testează propria bombă cu hidrogen în stepele Kazahstanului. La un deceniu după, China realiza și ea un test numit Lop Nur.
Principiul unei bombe atomice, implicit cu hidrogen, se bazează pe fenomenul de dezintegrare radioactivă. Materialul din care este făcut miezul armei provoacă o reacție în lanț. Puterea acestui tip de armă este prin fuziunea nucleelor de hidrogen. Detonarea unei bombe cu hidrogen înseamnă un val mare de căldură, o undă de șoc, urmate de radiații.
Foto: Depositphotos.com
