În lanțul trofic, fiecare animal are nevoie de hrană pentru a supraviețui. În regnul animal, există animale care se hrănesc cu alte animale. Există totuși și animale care nu se tem de nimeni pentru că nu au prădători naturali. Care sunt acestea?
Animalele care nu au prădători sunt cunoscute ca „prădători de vârf” sau „prădători de top”. Necuvântătoarele poartă această denumire pentru că se află la vârful lanțului trofic.
Există mai multe motive pentru care aceste animale sunt prădători de vârf. Unele dintre aceste animale sunt prea rapide, mari sau prea agresive și nu pot fi ucise cu ușurință de alte animale, notează smorescience.com.
Mai există o categorie care deși nu sunt mari ca dimensiuni. Acestea se află în vârful lanțurilor lor trofice, deoarece produc otrăvuri în saliva lor care pot paraliza orice animal ce ar putea să-i omoare. Unele dintre ele au semne strălucitoare, colorate, care avertizează animalele de pradă asupra pericolului lor.
Prădătorii apex (așa cum mai sunt denumite aceste animale) nu trebuie să se ascundă. Ei pot dormi oriunde doresc pentru că niciun alt animal nu îi poate ataca. Aceste animale trăiesc adesea mai mult decât animalele care pot deveni pradă.
„Leul este o emblemă a visului puterii absolute – și, mai degrabă ca animal sălbatic decât domestic, el aparține unei lumi în afara sferei societății și culturii” (Charles H. Hinnat)
Animalele fără dușmani joacă un rol important în menținerea echilibrului în ecosistem. Ele reglează numărul populației multor specii de animale. Această reglare, de exemplu, ține sub control numărul de plante care sunt mâncate de o astfel de pradă. Totul, într-un echilibru perfect.
Animalele care nu au deloc prădători sunt:
Rămâne întrebarea dacă oamenii pot fi numiți pradători apex sau nu, întrucât doar oamenii pot vâna animalele de mai sus sau le pot lăsa fără hrană.
În ciuda faptului că sunt vânați rar din pricina gabaritului lor, acest lucru nu înseamnă că elefanții nu au dușmani naturali. Elefanții pot deveni pradă multor animale, inclusiv lei și tigri. Acest lucru se întâmplă în principal dacă unul dintre elefanți este bolnav sau foarte tânăr.
