Patrimoniul cultural al României reprezintă modurile de viaţă dezvoltate de o comunitate pe care le transmite din generaţie în generaţie. Acesta include locuri, obiceiuri, tradiţii, obiecte, practici, expresii artistice şi valori. Patrimoniul cultural presupune atât elemente și valori materiale, cât și imateriale şi conţine dovezi istorice, evidente încă din antichitate.
Unele locuri din ţara noastră, cunoscute obiective turistice, care sunt adevărate mininuni ale civilizaţiei şi ale naturii, sunt incluse în Patrimoniul UNESCO.
Shtiu.ro vă prezintă obiectivele de patrimoniu cultural material, natural și imaterial pe care România le are înscrise în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Patrimoniului Mondial UNESCO din România include în prezent următoarele obiective de patrimoniu cultural material și natural:
– Bisericile pictate din Moldova (1993, 2010);
– Mănăstirea Hurezi, Satul Românii de Jos (1993);
– Satele cu biserici fortificate din Transilvania (1993, 1999);
– Cetăţile Dacice din Munţii Orăştiei (1999);
o Sarmisegetusa Regia;
o Luncani-Piatra Roșie;
o Costești-Blidaru;
o Costești-Cetățuie;
o Căpâlnași Bănița;
– Sighișoara – Centrul Istoric (1999);
– Bisericile de lemn din Maramureş (1999);
– Roșia Montana (inclusă în 2021)
Siturile naturale înscrise pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO sunt următoarele:
– Delta Dunării (1991);
– Pădurile seculare și virgine de fag din Carpați și alte regiuni ale Europei proprietate transfrontalieră în 12 țări (anul înscrierii pădurilor din România: 2017)
În anul 2003, UNESCO a iniţiat o colecţie nouă, dedicată patrimoniului imaterial, unele transfrontaliere. Este vorba despre tradiţii care se regăsesc pe teritoriul mai multor ţări învecinate.
În perioada 2008-2017 au fost înscrise 470 de astfel de tradiții din 117 ţări, între acestea regăsindu-se și şapte din România, după cum urmează:
1. Tehnici tradiţionale de realizare a scoarţei – este un meşteşug prin care țărăncile din România și din Republica Moldova realizează ţesăturile denumite scoarţe;
2. Meşteşugul ceramicii de Horezu – este un meşteşug prin care se nasc vasele de lut în satul Olari, judeţul Vâlcea. Dacă la începutul secolului XX în România existau peste 200 de sate de olari, astăzi au rămas mai puţin de 50.
3. Căluşul – este un obicei practicat de bărbaţi timp de nouă zile, începând cu duminica Rusaliilor, în unele sate din Oltenia şi din Muntenia.
4. Tradiţia Mărţişorului – este un obicei străvechi legat de venirea primăverii păstrat la români, bulgari, macedoneni, greci, sârbi, unguri;
5. Colindatul în ceată bărbătească – este un obicei străvechi legat de sărbătorile de iarnă, practicat în special de feciorii satului în România şi Republica Moldova. Primul colind începea de la Sf. Andrei (30 noiembrie) şi ţinea până la Sf. Ion (7 ianuarie).
6. Jocul fecioresc – este un tip de dans tradiţonal din Transilvania practicat de români, maghiari şi romi. Se juca duminica şi de sărbători, la nunţi şi târguri. Primul semn de recunoaştere este bătaia cu palmele pe picioare, în ritmul muzicii.
7. Doina – este un fel de a cânta al ţăranilor simpli. Se poate cânta singur, doar cu vocea sau acompaniat cu fluier, caval sau cobză. Sunt specifice în Oltenia, Bucovina, Maramureş, precum şi în alte zone ale ţării.
În anul 2015 a fost adoptat Programul UNESCO pentru Geoştiinţe şi Geoparcuri. În țara noastră există un singur astfel de geoparc internaţional, și anume Geoparcul Dinozaurilor din Ţara Haţegului.
Geoparcul acoperă cele peste 80 de sate din Ţara Haţegului, cuprinde monumente geologice, paleontologice, botanice, arheologice, istorice şi culturale şi a este o destinaţie de ecoturism.
În cadrul geoparcului sunt incluse și următoarele rezervații naturale: Paleofauna reptiliană Tuștea, Locul fosilifer cu dinozauri Sânpetru, Mlaștina de la Peșteana, Calcarele de la Fața Fetii, Vârful Poieni, Pădurea Slivuț, Fânațele cu narcise Nucșoara, Fânațele Pui.
Foto: Wikipedia
