Pe data de 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, s-a realizat în mod oficial unirea Transilvaniei, Banatului, Maramureșului și Crișanei cu țara mamă România. La acea dată a luat naștere România Mare. Dar, cât de mare era, de fapt, România Mare?
În anul 1918, la sfârșitul Primului Război Mondial, Transilvania, Basarabia și Bucovina s-au unit cu Regatul României. Această unire a fost ratificată în anul 1920 prin Tratatul de la Trianon (în cazul Transilvaniei, Crișanei, Banatului și Maramureșului), prin Tratatul de la Versailles (în cazul Basarabiei) și prin tratatul de la Saint Germain (în cazul Bucovinei).
Ce a însemnat alipirea acestor teritorii din punct de vedere al demografiei? Populația țării a crescut de la 7,2 milioane de locuitori la 14,6 milioane. Dar al teritoriului? Suprafața țării noastre a avut extinderea teritorială maximă din istoria sa, 295.641 km2.
Practic, România era aproape cât Italia de mare, care are astăzi o suprafață de 301.336 km2 și mai mare decât Regatul Unit al Marii Britanii care are astăzi o suprafață de 242.900 km2.
Cu toate că Regatul Unit a fost un imperiu colonial cu influență globală, teritoriul său continental era mai mic decât cel al României Mari. Astăzi, România are o suprafață de 238.391 km2.
În vara anului 1940, în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, România a pierdut Bucovina de Nord, Ținutul Herței și Basarabia, Transilvania de Nord și Dobrogea de Sud. Teritoriile fostei Românii Mari (cunoscută sub denumirea România interbelică, România Întregită sau România dodoloață) care nu mai fac parte astăzi din România sunt: Basarabia, jumătatea de nord a Bucovinei, ținutul Herța, Cadrilaterul și Insula Șerpilor. Astăzi, suprafața României este de 238.391 km2, fiind cea de-a 83-a țară din lume după suprafață.
