Pe data de 23 mai, în calendarul creștin-ortodox, sunt eliberați Cuviosul Mihail Mărturisitorul, episcopul Sinadei și Sfânta Maria lui Cleopa. Totodată, astăzi este celebrată Ziua Mondială... citește tot
Despre domnitorii români cărțile de istorie, și nu numai, au scris multe, mai ales despre anii lor de domnie ori despre vitejismul arătat în luptele purtate împotriva oastelor cotropitoare. În schimb, despre viața lor personală nu se știu prea multe lucruri. Ei bine, în ultimii zeci de ani s-a dezvoltat mitul că aceștia nu erau doar eroi pe câmpul de luptă și mari iubitori de țară, ci și de… femei.
Se spune că unii domnitori ar fi avut mai multe soții, în timp ce alții ar fi avut mai multe amante. Printre cei mai iubăreţi și mai aventurieri conducători români au fost Vlad Țepeș, Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza și Ștefan cel Mare.
În ceea ce îl privește pe acesta din urmă scrierile vechi oferă informații contradictorii. Ceea ce se știe cu siguranță este faptul că domnitorul Moldovei era înnebunit după frumoasele moldovence și că își alegea nevestele în funcție de interesele politice pentru a-și spori numărul de aliați în caz de război.
Dacă este să ne luăm după spusele istoricului vasluian Laurențiu Chiriac, se pare că Ștefan cel Mare a avut patru soții: Marușca, Evdochia de Kiev, Maria de Mangop și Maria Voichița. Dintre acestea, doar Marușca nu era de neam mare.
În schimb, unele scrierii spun că voievodul ar fi avut doar trei căsnicii oficiale, Maruşca fiind de fapt doar o concubină. În pomelnicul mănăstirii Bistriţa apare Maruşca, mama lui Alexandru, fiul lui Ştefan cel Mare, și pe care voievodul l-a recunoscut. Maruşca nu apare însă ca soţia lui Ștefan, în timp ce unii istorici susțin că, de fapt, Alexandru ar fi fost copilul Evdochiei.
Dintre toate cele patru neveste, singura soţie de care Ștefan cel Mare ar fi divorţat ar fi fost Maria de Mangop, asta din cauză că nu putea să facă copii. Celelalte trei soții ale domnitorului Moldovei au decedat.
Mergând mai departe cu viața amoroasă a lui Ștefan cel Mare, în cronicile medievale stă scris că domnitorul ar fi avut două aventuri. Una cu o anume Călţuna din Brăila, iar alta cu o pescăriţă, Maria Rareș din Hârlău, cunoscută în istorie și sub numele de „Răreșoaia”.
De altfel, legătura dintre Ștefan și Călțuna ar fi fost pur întâmplătoare, femeia fiind la acel moment căsătorită. Din aventura domnitorului cu aceasta a rezultat un băiat, Mircea, motiv pentru care brăilenii i-ar fi trimis ulterior o scrisoare lui Ștefan cel Mare în care se scria următoarele:
„Ai tu oare omenie, ai tu minte, ai tu creieri de-ţi prăpădeşti cerneala şi hârtia pentru un copil de curvă, fiul Călţunei, şi zici că-ţi este fiu”.
Documentul a fost tradus din slavonă și publicat de istoricul Ion Bogdan, scrie adevărul.ro.
Mai mult decât atât, potrivit scrisorilor trimise curților domnești de la Iaşi, Vaslui, Bacău, etc., Ștefan cel Mare ordona, se pare, ca să îi fie aduse ibovnice din fiecare sat în care poposea.
Reputatul istoric A. D. Xenopol a scris că, atunci când iubea, Ştefan cel Mare nu mai ținea cont de nimeni și de nimic. Spre exemplu, Maria Voichia, fiica lui Radu cel Frumos, adversarul lui Ștefan la tronul Ţării Româneşti, i-a fost mai întâi amantă şi apoi soţie. Interesant este că cei doi s-au iubit mai mulți ani chiar în timpul mariajului cu cea de-a doua soţie, Maria de Mangop, toți trei trăind sub același acoperiș.
