Istoria ni-l prezintă adesea pe Ștefan cel Mare sub aura solemnă a canonizării, a biruințelor împotriva Imperiului Otoman și a mănăstirilor ridicate după fiecare bătălie. Cu toate acestea, dincolo de icoane și de cronici fardate de trecerea timpului, voievodul Moldovei a fost un om cu o personalitate colosală, un caracter vulcanic și o viață afectivă cel puțin la fel de agitată precum cea politică. Legendele populare și cronicile vremii vorbesc despre o slăbiciune aparte pe care domnitorul o avea pentru frumusețea feminină, viața sa privată fiind marcată de patru căsătorii (dintre care trei oficiale) și un șir lung de legături extramaritale din care s-au născut numeroși copii nelegitimi.
Istoricul vasluian Laurenţiu Chiriac, profesor doctor în istorie, este de părere că marele voievod a avut patru neveste: Maruşca (singura soţie care nu a fost de neam mare), Evdochia de Kiev, Maria de Mangop şi Maria Voichiţa, scrie publicația adevarul.ro.
Cât priveşte aventurile domnitorului, în cronicile medievale se face referire la o anume Călţuna din Brăila şi o pescăriţă numită Maria din Hârlău. Din scrisorile către curţile domneşti de la Iaşi, Vaslui, Bacău, Roman, etc reiese că domnitorul cerea să i se aducă ibovnice în fiecare sat unde poposea. Pentru alţi istorici, voievodul ar fi avut doar trei căsnicii oficiale, Maruşca fiind considerată doar o concubină.
Deși istoriografia tradițională menționează adesea trei soții, prima legătură matrimonială sau de conviețuire atribuită lui Ștefan a fost cu Mărușca (sau Mărica). Deși statutul ei exact rămâne dezbătut de istorici — unii considerând-o doar o țiitoare de neam bun —, din această legătură s-a născut primul fiu al voievodului, Alexandru.
Căsătoriile oficiale ale lui Ștefan au avut însă mize geostrategice clare:
Evdochia de Kiev (1463) – O principesă ruteană cu care Ștefan a consolidat alianțele nordice. Mariajul a fost scurt și tragic, Evdochia murind doar patru ani mai târziu, cel mai probabil în timpul uneia dintre absențele voievodului de pe câmpul de luptă.
Maria de Mangop (1472) – Descendentă a dinastiei imperiale bizantine a Comnenilor, Maria i-a adus domnului moldovean un prestigiu aristocratic uriaș în întreaga creștinătate. Cu toate acestea, mariajul a fost marcat de răceală și tristețe, mai ales din cauza infidelităților fățișe ale domnului.
Maria Voichița (1480) – Fiica domnitorului muntean Radu cel Frumos. Aceasta a ajuns la curtea lui Ștefan inițial ca prizonieră de război, alături de mama ei, în urma unei campanii militare în Țara Românească. Ștefan s-a îndrăgostit de tânăra principesă chiar în timp ce era încă căsătorit cu Maria de Mangop, provocând un veritabil scandal la curte.
CĂLŢUNA DIN BRĂILA este una din cele două ibovnice ale lui Ştefan cel Mare despre care sunt dovezi istorice. Legătura dintre cei doi pare să fi fost una întâmplătoare, femeia fiind căsătorită. Împreună ar fi avut un fiu, Mircea. Într-o scrisoare a brăilenilor către Ştefan cel Mare, document tradus din slavonă şi publicat de istoricul Ion Bogdan, domnitorul Moldovei este apostrofat: “Ai tu oare omenie, ai tu minte, ai tu creieri de-ţi prăpădeşti cerneala şi hârtia pentru un copil de curvă, fiul Călţunei, şi zici că-ţi este fiu”.
MARIA DIN HÂRLĂU i-a oferit lui Ştefan cel Mare pe Petru Rareş, unul din cei mai importanţi domni ai Moldovei. Nu există dovezi că ar fi fost căsătoriţi oficial.
Știați că? Practica copiilor din flori era extrem de răspândită în Evul Mediu, iar în Moldova vremii, dreptul de succesiune la tron nu făcea diferențe stricte între fiii legitimi și cei nelegitimi, atâta timp cât candidatele aveau „os domnesc” (originea voievodală putea fi confirmată).
Numărul precis al copiilor nelegitimi rămași în urma voievodului este imposibil de stabilit. Tradiția populară vorbește despre zeci sau chiar sute de „bastarzii ai lui Ștefan” împrăștiați prin satele Moldovei, iar mai mulți pretendenți la tron din deceniile de după moartea sa își justificau pretențiile imperiale invocând paternitatea Marelui Voievod.
