Care sau pe care? Când se folosește pronumele relativ cu prepoziția „pe” și când se folosește fără prepoziția „pe”?

Una dintre cele mai întâlnite greșeli gramaticale, mai ales în vorbire, este utilizarea pronumelui relativ care, cu rol de complement direct, fără prepoziția specifică acestei funcții sintactice și cazului acuzativ: pe. Totuși, când se folosește „care” și când se folosește „pe care”?

Care sau pe care?

Prepoziția „pe” plasată înaintea lui „care” indică acuzativul. Tocmai de aceea, renunţarea la prepoziţia „pe” din acuzativul cu prepoziţie „pe care” este una dintre cele mai întâlnite greșeli din limba română. Din păcate, frecvența acestei erori ar putea împinge în viitor Academia Română să statueze drept normă ceea ce astăzi este o greşeală în toată regula.

Exemplu:

• Cartea care am citit-o este un cadou de la iubita mea. (Greșit!)
• Cartea pe care am citit-o este un cadou de la iubita mea. (Corect!)
• Trenul care a oprit în gară este cel în care trebuie să mă urc! (Corect!)
• Mașina care am închiriat-o nu și-a făcut treaba. (Greșit)
• Câinele care l-am cumpărat este foarte scump. (Greșit!)

De ce nu e corectă ultima propoziție?

În cazul ultimei propoziții, pronumele relativ „care” cu funcţia sintactică de complement direct trebuie să fie însoţit de prepoziţia pe. Corect ar fi „Câinele PE care l-am cumpărat este foarte scump”.

Cum să nu te mai încurci?

Pentru a face diferența, vorbitorii de limba română trebuie să fie atenți dacă substantivul îndeplineşte el însuşi acţiunea. În cazul în care substantivul nu îndeplineşte el însuşi acţiunea, se impune plasarea prepoziţiei „pe” în faţa lui „care”.

Iată mai multe exemple de folosirea corectă

• Am cerut-o de soție pe fata pe care o iubesc.
• Care este mai bun, să câștige.
• Care este cel mai talentat jucător al echipei Dinamo?
• Copiii pe care i-am văzut erau ai fratelui meu.
• Revista pe care am cumpărat-o a fost ultima.

Care sunt cele mai cunoscute greșeli de exprimare ale poeților români?