Nu putem să căutăm perfecțiunea acolo unde ea nu există. Totuși, mulți dintre elevii din România, care fac diferite greșeli de exprimare, se plâng de faptul că poeților aceste erori le sunt acceptate fiind denumite „licențe poetice”. Care sunt însă cele mai cunoscute greșeli de exprimare din poeziile românești?
Licența poetica este definită ca fiind o greșeală comisă cu bună știință. De fapt, acestea ar fi niște abateri de la „regulile gramaticale ale limbii, cerută de necesitatea rimei sau a ritmului, sau din dorinţa de a realiza o notă stilistică particulară”. Nume mari precum Eminescu, George Coșbuc sau Alexei Mateevici nu au făcut excepție de la greșeli de exprimare.
De departe, cel mai cunoscut pleonasm folosit într-o operă îi aparține lui Mihai Eminescu, chiar în strofa a treisprezecea din opera „Luceafărul”.
„Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n casă și în gând,
Și viața-mi luminează”
Este evident pleonasmul folosit de Mihai Eminescu în debutul strofei: „Cobori în jos”. Totuși, conform criticilor literari, Poetul a recurs la această exprimare din motive care ţin de ritmul versurilor şi de numărul lor de silabe și nu din neștiință. E drept, că Eminescu ar fi avut și ale opțiuni, însă cine suntem noi să-l corectăm pe acesta?
Poezia „El Zorab” semnată de George Coșbuc este o adevărată capodoperă. Nici această operă nu duce lipsă de licențe poetice. Antepenultima strofă sună astfel:
„El scoate grabnic un pumnal
Şi-un val de sânge, roşu val
De sânge cald a izvorât
Din nobil-încomatul gât,
Şi cade mortu cal„
Repetarea formulei „val de sânge” sau nefireasca inversiune a „mortul cal” în loc de „calul mort” au fost făcute, la fel ca în poezia lui Eminescu, pentru a păstra ritmul și rima.
Ei, da, și ajungem și la una dintre greșelile pe care o fac milioane de români: „care”, în loc de „pe care”. Versurile de mai jos sunt semnate de Alexei Mateevici în poezia „Limba noastră”:
„Limba noastră-i limba sfântă,
Limba vechilor cazanii,
Care-o plâng şi care-o cântă
Pe la vatra lor ţăranii”
Aici, dacă poetul basarabean ar fi scris „pe care-o plâng şi pe care-o cântă”, ar fi avut un număr prea mare de silabe și probabil s-ar fi stricat armonia versurilor. Licență poetica? Da! Și de această dată!
Este adevărat că fructul din care a mușcat EVA nu era MĂR? Din ce fruct a mușcat prima femeie?
